Pagini

5 decembrie 2013

Copii si povestile terapeutice

Pentru copii, orice poveste poate avea un efect terapeutic dar, in acelasi timp, si pentru cel care o citeste. Dupa o zi plina si agitata atat pentru parinte cat si pentru copii, seara, inainte de culcare, citirea unei povesti poate aduce o stare de liniste, calm si relaxare.

Povestile terapeutice ajuta la rezolvarea multor probleme ale copiilor. Copiii nu au stiinta care sa ii dea informatiile necesare pentru a-si exprima coerent si clar sentimentele si ideile, pentru ca nici nu stiu exact ce simt. Ei isi exprima cel mai bine starile, emotiile care ii incearca prin plans, interjectii, priviri, neascultare si alte gesturi.

De aceea povestile, atent alease, ii poate ajuta sa gaseasca si sa recunoasca formularea exacta a starii, experientei lor si sa adopte solutiile personajelor din povestea respectiva. 

Acest lucru ii ajuta sa se maturizeze, sa capete incredere in sine si sa-si contureze persnalitatea. 

Psihologii spun ca in principiu povestile se spun copiilor intre 3 si 9 ani. Daca scopul urmarit prin poveste este unul terapeutic, dupa varsta de 9 ani, sunt sanse mai mari ca copii sa isi dea seama de acest lucru. De aceea e foarte important ca povestile terapeutice sa contina anumite metafore care sa exprime propriile lor experiente, cat mai delicat cu putinta, astfel incat sa ii atraga, pe furis, fara a le starni amintiri neplacute. Ideea e ca ei sa recunoasca experienta si sa gaseasca rezolvare "de unul singur". 

Povestile care au un fir epic liniar, simplu si in care se repeta o anumita experienta, refren, sunt potrivite pentru copiii mai mici, de 3, 4 ani. Pentru ei, este important sa retina o idee, o formulare. Pe masura ce inainteaza in varsta, copiilor li se pot citi povesti tot mai complexe, cu mai multe personaje, conflicte, intamplari si mai multe morale de retinut.

Copiilor peste 9 ani le sunt potrivite povestile care contin relatari de experiente personale, biografii, etc. 
  
Povestile terapeutice sunt folosite si la after school de catre profesoara nostra,  la ora de dezvoltare personala.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu