În luna noiembrie copiii de la clubul de pictură din after school au asculat o poveste, din patru părți, despre piramidele din Egiptul Antic. Povestea este scrisă de profesoara de arte plastice Ana Traci și invocă cele mai importante momente din istoria artei egiptene.
,,A fost odată ca niciodată o civilizație bogată, cu palate ridicate pe locul numit Valea Nilului. Acest teritoriu îmbelșugat găzduia civilizația egipteană, poporul aflat pe teritoriul dintre cele două lumi, cea a zeilor și a oamenilor.
Cu aproximativ cinci mii de ani în urmă acest teritoriu magic devine locul celor mai impresionante construcții, piramidele. Egiptul astfel primește numele de țara piramidele, acei munți de piatră, arși de soare secole la rând.
Motivul acestor construcții gigantice, era puterea și nemurirea regelui, pentru că acesta era considerat o ființă divină, coborât din cer să domnească, iar atunci când părăsea pământul trebuia să urce la ceruri. Egiptenii credeau că trupul trebuie să fie conservat pentru ca sufletul să poată continua să trăiască în Lumea de Dincolo.
Astfel apare legenda mumiilor, înfășurate în fâșii de pânză, nici moarte – nici vii. Piramidele au fost construite pentru a păstra trupurile regale și a sufletelor divine.
În acest regat locuiau o echipă de artiști, arhitecți, pictori și sculptori care se îngrijeau de păstrarea sufletului. Adică, sculptorii erau însărcinați cu realizarea unei măști, cât mai apropiate de aspectul fizic, pictorii împodobeau pereții mormântului cu scene din viața de zi cu zi a regelui iar arhitecții ridicau construcții gigantice, cu labirinturi și capcane, care să ascundă mormântul regal de răufăcătorii pământeni.
Din rândul acestor artiști se trăgea tânărul pictor pe nume Nacht care urma să decoreze pereții mormântului destinat scribului, Nebamon. În urmă cu 3.500 de ani, Nebamon era un scrib din Templul lui Amon din Teba şi se ocupa de consemnarea cantităţii de cereale produsă pe terenurile templului.
Pictorul Nacht este condus la mormântul destinat scribului de către constructorii care munceau la piramida gigantică. Astfel Nacht se vede ajuns în fața unor pereți enormi care urmau să fie pictați cu imagini ce reprezentau grădini, păsări, pești și scene alese din frumusețea naturii.
Pentru că nu făcuse schițe, pictorul este nevoit să picteze din memorie fiecare lucru cât mai clar și durabil.
Unica nedumerire a tânărului pictor era împărțirea acestei suprafețe uriașe pe care urma să picteze viața îmbelșugată a lui Nebamon.
Nacht se întrebă: Oare cum să fac apa cu peștii în ea, și copacii cu fructe, și pescarii cu plasele?
După lungi ezitări Nacht se apropie de perete și pune un punct în centru.
Constructorii începuseră să râdă : Tinere Nacht acesta este începutul sau sfârșitul picturii tale?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu