Linus Pauling şi vitamina C

Nascut pe 28 Februarie 1901, Linus Carl Pauling a fost un important chimist american, profesor de chimie la Institutul de Tehnologie din Pasadena (California). S-a remarcat prin ideile sale originale asupra naturii legăturilor chimice, structurii moleculelor şi aplicării mecanicii cuantice în chimie. Linus Pauling este laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1954) şi al Premiului Nobel pentru pace (1962) si este unul dintre fondatorii biologiei moleculare moderne.

În anul 1968, a lansat o teorie ce a stîrnit un deosebit interes: vitamina C, administrată în doze mari, oferă nu numai protecţie împotriva răcelii, dar şi împotriva cancerului.

Ce este vitamina C?

Vitamina C, cunoscuta si sub denumirea de acid ascorbic, a beneficiat de-a lungul timpului de foarte multa atentie; fiind una dintre cele mai cunoscute si disponibile vitamine, nu este de mirare ca s-a situat intotdeauna in topul listei suplimentelor.

Cand ne gandim la vitamina C, in mod instinctiv facem asocierea cu racelile comune. Acest lucru i se datoreaza lui Linus Pauling pentru cartea lansata in 1970: "Vitamina C si racelile comune", in care autorul recomanda o doza crescuta din respectiva vitamina pentru tratarea simptomelor de raceala. Cartea a determinat o crestere impresionanta a vanzarii de vitamina C si a convins nutritionistii sa inceapa o serie de studii cu privire la functiile acesteia.

In prezent, exista inca multe persoane care au mare incredere in puterea miraculoasa a acestei vitamine, desi cercetarile desfasurate de-a lungul timpului nu au relevat suficiente dovezi care sa sustina eficienta impotriva contactarii/tratarii racelilor comune, insa au aprobat faptul ca exista efecte pozitive asupra frecventei si severitatii virozei respiratorii.

Pentru mai multe postari grozave va asteptam la Clubul de Stiinte din cadrul Creartes after school.

27 Februarie - Ziua international a Ursului Polar

Pe 27 februarie este Ziua Internaţională a Ursului Polar, un animal ce trăieşte în zona Oceanului Artic şi cel mai mare prădător întâlnit pe uscat. Ursul polar este un animal protejat de lege, fiind pe cale de dispariţie

Ziua Internationala a Ursului Polar sarbatoreste cel mai mare carnivor din lume. Aproape orice copil care merge la o gradina zoologica ramane uimit in fata ursului polar, care se impune prin frumusetea si, in acelasi timp, marimea sa.

Ursul polar este carnivor, consumând în special pui de focă, precum şi diferite cetacee şi pinipede. În principal vânează lângă malul mării, pe calotele de gheaţă de pe insulele arctice. Ursul polar este un puternic vânător de foci. Este cel mai mare carnivor dintre toate speciile de urşi, dar şi cel mai perseverent şi răbdător. Are un plan de atac excelent: se aşază lângă o copcă ore în şir aşteptând ca focile să iasă.

Simpaticele animale au ajuns pe lista mamiferelor protejate de lege din cauza incalzirii globale, a vanatorilor si a poluarii ce otraveste tot mai mult Pamantul pe masura ce industria se tot dezvolta. International Union for Conservation of Nature a anuntat ca daca tendinta climatica continua, ursii polari ar putea sa dispara in urmatorii 100 de ani.

Daca vrei sa ajuti ursii polari sa supravietuiasca cat mai mult, ai grija de mediul inconjurator. Chiar si cel mai mic gest facut va ajuta ursii polari sa traiasca mai mult. Poti incepe prin plantarea unui copac sau te poti oferi voluntar in diferite activitati ce vizeaza protectia animalelor.

Ursii polari sunt prima specie amenintata cu disparitia in urma pierderii habitatului, consecinta a schimbarilor climatice. Alte cauze includ poluarea, vanatul si dezvoltarile industriale. Pe timp de vara, gheata care se pierde in zona arctica este egala cu dimensiunea Romaniei, Bulgariei, Italiei, Spaniei, Frantei, Germaniei si Suediei la un loc!

Stiati ca?

Ursii polari sunt atat de bine protejati impotriva frigului incat cele mai mari probleme le au datorita supraincalzirii, nu datorita frigului. Chiar si pe timp de vreme extrem de rece, ursii polari se supraincalzesc foarte repede cand alearga.

Istoricul Zumba

Zumba este practic rezultatul unui "fericit accident", așa cum descrie însăși fondatorul întregului concept. În 1986, Beto Perez, instructor de fitness în orașul său natal Cali, Columbia, și-a uitat caseta cu muzica sa clasică pentru cursul de aerobic pe care îl preda. Soluția pe care a găsit-o a fost să utilizeze muzica pe care o avea la dispoziție în acel moment și pe care o asculta de obicei în mașină (salsa și merengue), improvizând un program de aerobic ieșit din tiparele tradiționale. Întrucât acea ședință de dance-fitness a avut un impact extraordinar printre cursanți, Beto a conretizat ideea într-un nou program revoluționar de fitness, intitulat "Zumba Fitness Party".[7][8]

Zumba, în Columbia, este un argou pentru distracție și se traduce sub expresia: "să te miști repede".

După succesul cunoscut în Columbia, Beto s-a mutat în 2001 în SUA, mai precis în Miami, Florida, unde a făcut echipă cu Alberto Perlman și prietenul său din copilărie Alberto Aghion, înființând compania Zumba Fitness. Cei trei au produs un film demonstrativ în urma căruia conceptul a fost descoperit și înregistrat de către compania Fitness Quest, în vederea inițierii unei campanii directe de marketing și creării unei linii de filme pentru practicarea mai facilă a acestui sport, acasă, așa numitele home videos.

În 2005, a luat naștere Zumba Academy, cu scopul de a licenția instructori autorizați de Zumba, care aveau, în urma absolvirii, posibilitatea de a preda cursuri de Zumba Fitness.

Pentru cursuri de Zumba pentru copii, va asteptam in fiecare Sambata, intre orele 11:00 - 12:00 la Creartes After School.

Grigore Alexandrescu

S-a născut la Târgoviște, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. Învață greaca și franceza. A devenit elev la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Ion Heliade Rădulescu. Îi uimește pe toți prin talentul său poetic. Un timp va locui acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie, Miezul nopții, în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio. La Târgoviște.

O vreme a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puii corbului) este întemnițat. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală.

A murit sărac la București în anul 1885. Vasile Alecsandri, într-o scrisoare trimisă din Paris lui Alexandru Papadopol-Calimah, deplângea nepăsarea față de cel mai de seamă fabulist român: „Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mîhnit atît de mult (căci el era mort de mai mulți ani), cît m-a mîhnit nepăsarea generației actuale în privirea lui și uitarea în care căzuse renumele lui, odinioară strălucit.”

Activitatea literară

A debutat cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion Heliade Rădulescu. Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848.

Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine. Tonul este extraordinar de fantastic și umoristic. Cea mai reușită este Umbra lui Mircea. La Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia, cu prietenul Ion Ghica).

E ultimul fabulist autentic din literatura română, lăsându-ne vreo 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităților (Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală, ș.a.).

Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron.

Pentru mai multe povestiri interesante despre scriitori romani, va asteptam la cursul de Literatura de la after school.

Madame Butterfly - Franturi scenografice

La central educational Creartes Land copiii se intreaba deseori care este legatura dintre teatru si pictura. Profesoara de arte plastice de la after school, Ana Traci la clubul de pictura a invocat piesa de opera ,, ,,Madame Butterfly” de Puccini si a raspuns la intrebarea copiilor prin o calatorie in lumea teatrului – Scenografia.

 

Premiera mondiala a piesei de opera ,,Madame Butterfly”  a vut loc pe 17 februarie 1904 la Milano. Versiunea originala a operei era scrisa in doua acte si s-a jucat pe scena milaneza pe 17 februarie 1904. Dupa premiera ,,dezastruoasa” Puccini a intervenit cu niste modificari,adaugandu-i un act. A doua versiune s-a jucat pe data de 28 mai 1904 si s-a bucurat de mult succes.

Prin intermediul piesei  ,,Madame Butterfly” copiii au aflat ce se afla in culisele scenei si care sunt componentele scenografiei. Impreuna am aflat ca domeniul scenografic este compus din recuzita scenica, mobilier, arhitectura si amenajarea spatiului, vestimentatia actorilor, lumini si masinarii. Aceste componente interdependente functioneaza ca un tot intreg si au rolul sa impresioneze publicul prin efecte scenice fabuloase.

Sistemul solar

La clubul de stiinte copiii inscrisi in programul de after school au aflat ca pe 15 februarie  1564 s-a nascut Galileo Galilei. Tot la stiinte, copiii la inceputul cursului au aflat  ca pe 18 februarie 1930 s-a descoperit planeta Pluto. In continuarea lucrurilor aflate, profesoara Elena Sava a povestit copiilor despre sistemul solar.

 De miliarde de ani, Soarele straluceste neobosit, emitand lumina si caldura. El este insotit de alte corpuri ceresti mai mici, care se invartesc in jurul lui si carora le transmite lumina si caldura. Soarele si aceste corpuri formeaza impreuna Sistemul Solar.

Sistemul Solar cuprinde: Soarele, 9 planete, satelitii acestora, asteroizi, comete si meteoriti.

Soarele este o stea de marime mijlocie. Dar si asa, el este suficient de mare pentru ca forta sa de atractie sa faca sa graviteze in jurul sau celelate corpuri ceresti ale Sistemului Solar. Volumul Soarelui este de 1.300.000 de ori mai mare decat cel al Pamantului; 333.000 de planete precum Pamantul ar putea cantari cat Soarele.

"Focul" termonuclear face ca interiorul Soarelui temperatura sa fie de 15 milioane de grade, iar la suprafata de 5000-6000 grade.

Planetele sunt corpuri ceresti fara lumina proprie, care graviteaza in jurul Soarelui, fiecare pe cate o orbita proprie. In ordinea departarii fata de Soare, planetele sunt: Mercur, Venus, Terra (Pamant), Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun si *Pluto (Pluton).

*Cea mai indepartata planeta a Sistemului Solar a fost considerata, pana nu demult, Pluto. Pe data de 24 august 2006, in cadrul unei cercetari a Uniniunii Astronomice Internationale, in care a fost schimbata definitia termenului de "planeta", Pluto a primit statutul de "planeta pitica", deoarece nu a "curatat" spatiul cosmic din vecinatatea orbitei sale.

Dupa ultimele cercetari exista indicii cu privire la posibilitatea de formare a unei noi planete, care este denumita provizoriu 90377 Sedna.  Alte planete pitice situate la distante enorme fata de astrul central sunt: Eris, Makemake, Haumea, 90482 Orcus, (225088) 2007 OR₁₀ si 50000 Quaoar. --

Planetele primesc lumina si caldura de la Soare, ca si celelate corpuri ceresti din Sistemul Solar. Cu cat sunt mai departate de acesta, cu ata sunt mai putin luminate si incalzite. Astfel, in timp ce Mercur si Venus temperatura este de 400-500°C, pe planetele de la marginea Sistemului Solar ea scade pana la -200°C si chiar si sub aceasta valoare.

Ultimele planete (Uranus, Neptun si Pluto) nu pot fi vazute cu ochiul liber din cauza distantei mari fata de Terra si a slabei lor iluminari. Cea mai stralucitoare apare Venus, care este si cea mai apropiata de Pamant.

Asteroizii (planetoizii) sunt corpuri ceresti mult mai mici decat planetele, care se rotesc in jurul Soarelui pe orbite proprii. Acestia sunt foarte numerosi si graviteaza intre Marte si Jupiter, formand asa-numita centura de asteroizi. Cel mai mare asteroid, Ceres, are un diametru de 1000 km (de 12 ori mai mic decat Pamantul).

Satelitii. Planetele au forta de atractie proprie, astfel ca in jurul lor graviteaza corpuri mai mici, numite sateliti. In afara de Mercur si Venus, toate celelalte planete au sateliti.

Cometele. Planetele si asteroizii nu sunt singurele corpuri ceresti atrase de Soare. Din Sistemul Solar mai fac parte si cometele. Numite si "stele cu coada", ele apar la anumite intervale de timp, deplasandu-se in jurul Soarelui pe orbite foarte alungite, uneori mult dincolo de Pluto. Cu cat orbita este mai alungita, cu atat cometa va fi vazuta mai rar. In prezen sunt cunoscute peste 700 de comete.

O cometa se compune din cap si coada. Capul este alcatuit din praf si gaze inghetate. Coada este compusa din gaze. Pe masura ce se apropie de Soare, coada isi mareste lungimea pana la milioane de km. La fiecare trecere pe langa Soare, gazele inghetate care alcatuiesc capul cometei se topesc si se evapora, astfel ca, treptat, cometa se micsoreaza pana la disparitie.

Meteoritii sunt bucati din corpuri ceresti (asteroizi, comete) care cad pe suprafata altor corpuri ceresti. Prin cadere, meteoritii creeaza un crater. Dimensiunea meteoritilor variaza de la cea a unui graunte pana la marimea bolovanilor sau a blocurilor.

Cand patrund in atmosfera Pamantului, prin frecare cu aerul, meteoritii se aprind. Prin ardere, se consuma, astfel ca nu ajung pe suprafata terestra decat cei mai mari. Cei mai frecventi (milioane de tone pe an) sunt meteoriti de mici dimensiuni, care nici nu mai reusesc sa ajunga pe suprafata Pamantului. Acesti sunt denumiti meteori si nu sunt altceva decat "stele cazatoare".

In desertul Arizona (SUA) se pastreaza un crater meoritic cu un diametru de 1.6 km si o adancime de 182 de m. Se presupune ca meteoritul, care a cazut acum 10.000 de ani, cantarea 1 milion de tone.

Toate corpurile din Sistemul Solar se afla in miscare. Daca am putea privi Sistemul Solar din afara, acesta ni s-ar infatisa astfel:

In centru se afla Soarele (rotindu-se in jurul axei proprii), iar in jurul sau graviteaza cele noua planete si asteroizii, care se rotesc in acelasi timp si in jurul axelor proprii. Satelitii se rotesc si ei in jurul propriilor axe, dar si in jurul planetelor, iar impreuna cu acestea in jurul Soarelui. Cometele, cu orbitele lor alungite, par a fi ratacitoare prin Sistemul Solar, iar meteoritii, singurii care nu desfasoara miscari de rotatie, cad la intamplare pe suprafetele planetelor sau ale satelitilor. Intregul Sistem Solar se deplaseaza in jurul centrului galaxiei.

Beneficiile dansului asupra copiilor

Practicarea dansului de către copii poate avea un efect miraculos asupra încrederii în sine, a stării de spirit şi a autocontrolului. Cursurile de dans îi educă pe copii încă de mici în echilibrul propriului corp,  în sincronizarea mişcărilor pe ritmul muzicii. Eleganţa în mişcare , ţinuta, le dă celor mici voinţă , frumuseţe şi o postură demnă de invidiat. Îi pregăteşte  pentru a lua parte la viaţa socială şi a-şi face noi prieteni. 

Clubul de dans este un cadru  organizat în care mişcarea şi ritmul te învaţă să prinzi aripi. Dansul este un sport spectaculos, fascinant pentru privitori şi captivant pentru oricine.Dansul este o  artă. Te face să ai carismă şi să fii sigur pe tine, te ambiţionează şi îţi dezvoltă un comportament şi o educaţie corectă faţă de cei din jur. Dansul te învaţă să adopţi o postură frumoasă, elegantă şi echilibrată şi în viaţa particulară, nu numai pe scenă. Poziţia corpului poate fi un indicator foarte bun al stării fizice şi psihice în care ne aflăm. 

Dansul îţi deschide o lume nouă, îţi dă posibilitatea de a participa la competiţii naţionale şi internaţionale.  Dansul te relaxează şi te învaţă să învingi stresul şi frica de competiţie. Îţi dezvoltă simţul ritmic şi calităţile motrice (coordonare, forţă, viteză, rezistenţă). Dansul îţi dezvoltă atenţia distributivă. Dansul este o metodă terapeutică pentru sănătatea corpului şi a minţii. Atunci când dansezi, sistemul cardiovascular se îmbunătăţeşte, tonicitatea muşchilor creşte şi se ard calorii. Dansul reprezintă o combinaţie perfectă între activitate fizică, interacţiune socială şi stimulare mentală. Te ajută să  îţi descoperi propriul stil şi să iubeşti viaţa. Îţi dă optimism şi gândire pozitivă. 

Când înveţi să dansezi, întreaga perspectivă mentală este îmbunătăţită în sensul creativ, motivaţional şi energetic.  Dansul asigură descărcarea emoţională, exprimarea sentimentelor prin mişcările corpului cu pasiune şi talent. Dansul evidenţiază , îmbunătăţeşte şi întăreşte capacitatea de a folosi calităţile expresive şi în viaţa de zi cu zi. Dansul este un exerciţiu extraordinar într-o atmosferă plăcută şi distractivă. Orele de dans reprezintă o oportunitate de a socializa, de a te exterioriza şi a-ţi exprima personalitatea.  

Dansul oferă o evadare temporară de la activităţile de zi cu zi. Ai oportunitatea să fii înconjurat de persoane vesele ce fac ca procesul de învăţare să fie o experienţă plăcută care îţi dă satisfacţie. Dansul  reprezintă forma ideală de recreere  şi bună dispoziţie.

Pentru cursuri de dans profesionale va asteptam la after school Creartes Land.

Otilia Cazimir

Era cel de-al cincilea copil al învăţătorului Gheorghe Gavrilescu. Şi-a petrecut copilăria în satul natal, Cotul Vameşului, şi a început să scrie poezii de când era mică. A urmat cursurile liceale şi universitare la Iaşi, oraş în care şi-a petrecut întreaga viaţă. A debutat în anul 1912 în revista „Viaţa românească”, în care îşi va tipări majoritatea scrierilor. Între anii 1937-1947 a îndeplinit funcţia de Director al Inspecţiei Teatrelor din Moldova şi Basarabia. Părinţii îi spuneau în copilărie Luchi. 

Din proza sa autobiografică A murit Luchi aflăm că numele de Luchi dispare odată cu intrarea în şcoală, când fetiţa a crescut şi a devenit elevă.

În copilărie a simţit lipsa prietenilor de joacă, după cum ea însăşi mărturiseşte: „Am fost o fetiţă tare cuminte. Toţi erau mai mari decât mine. Mă jucam singură. Mă sfiam de toţi. Uneori cântam. Alteori priveam gâzele, păsările, când se topeau zăpezile”.

Otilia Cazimir iubea copiii şi a început să realizeze creaţii literare pentru ei. O astefl de pozie este ,,Puisorul Cafeniu” pe care copiii de la Creartes Land au ascultat-o cu multa placere:

,,A iesit din ou, la soare, 

Cel din urma puisor. 

Se usuca pe-aripioare 

Si-o porneste binisor.

Sta gaina la-ndoiala, 

Ca din sapte puisori, 

Sase-s galbeni-galbiori 

Ghemotoace de beteala

Numai cel de la sfarsit 

A iesit mai ponosit! 

Si se-ntreaba speriata: 

Nu cumva-i de ciocolata?...”

Octav Bancilă

Luna februarie sarbatoreste oameni remarcabili, motiv pentru care la cursul de pictura de la after school am vorbit despre viaţa şi activitatea pictorului Octav Băncilă.

Octav Băncilă (4 februarie 1872, Botoşani – 3 aprilie 1944, Bucureşti) a fost un pictor realist român şi activist politic de stânga.

A fost fiul lui Vasile Băncilă şi al Profirei, născută Neculce, descendentă a cronicarului. Rămas orfan la vîrsta de patru ani, şi-a petrecut copilăria în casa surorii mai mari, Sofia, căsătorită la Iaşi cu Ioan Nădejde, unul dintre fondatorii revistei Contemporanul. Octav Băncilă a urmat şcoala primară şi două clase la Liceul Ştefan cel Mare, după care în 1887, s-a înscris la „Şcoala de Arte Frumoase” din Iaşi. Anii de studii la această şcoală, unde i-a avut profesori pe Gh. Panaiteanu Bardasare şi C.D. Stahi, i-au dat posibilitatea să-şi însuşească o serioasă pregătire profesională. Între 1894–1898, şi-a continuat studiile la „Academia de Arte Frumoase” din München.

Octav Băncilă a fost profesor de desen şi caligrafie la Şcoala normală „Vasile Lupu” (1901) şi la Gimnaziul „Ştefan cel Mare”, iar în perioada 1916-1937 a fost numit profesor la „Şcoala de Belle Arte” din Iaşi. În perioada 1908-1935 şi-a prezentat lucrările în cadrul unor expoziţii deschise la Iaşi şi Bucureşti, singur sau alături de alţi mari artişti ai vremii, Gheorghe Petraşcu, Jean Alexandru Steriadi, Paul Verona, Ion Mateescu. În anul 1942 a participat la expoziţia colectivă a Salonului Moldovei, unde a primit Premiul Naţional.

În jurul lumii - Europa

Copiii inscrisi in programul de after school, la clubul de Ştiinte, care se tine in fiecare vineri intre orele 16.00-17.00 vor face o calatorie imaginara in jurul lumii. Pentru inspiratie si curaj copiii au citit ,,Ocolul pământului în 80 de zile" de Jules Verne. Pentru a gusta din unicitatea acestei calatoriei cititi rezumatul acestui roman de fictiune:

Povestea începe la Londra, pe 2 octombrie 1872. Phileas Fogg este un gentleman necăsătorit, care locuiește la adresa 7 Savile Row din Burlington Gardens. În ciuda averii sale de origine necunoscută, domnul Fogg trăiește o viață modestă, cu tabieturi respectate cu precizie matematică. După cum se menționează în primul capitol, foarte puține se pot spune despre grupul de prieteni și cunoștințe ai domnului Fogg, în afara faptului că că el este un membru al Reform Club. După ce și-a concediat valetul pentru că i-a adus apa de ras la temperatura de 84 de grade Fahrenheit, în loc de 86, domnul Fogg îl angajează pe francezul Passepartout, care are în jur de 30 de ani.

Mai târziu în aceeași zi, la Reform Club, Fogg se angajează într-o discuție cu privire la un articol din Daily Telegraph, care prevede faptul că deschiderea unui nou tronson de cale ferată în India face posibilă călătoria în jurul lumii în 80 zile. El face pariu pe 20.000 £ cu colegii săi de la Reform Club că va face ocolul lumii în acest interval de timp. Însoțit de valetul Passepartout, el pleacă cu trenul din Londra la 8:45 PM, pe 2 octombrie 1872, întoarcerea la Reform Club fiind stabilită pentru 21 decembrie 1872.

Fogg și Passepartout ajung la timp la Suez. În timp ce se îmbarcă pe vaporul din Egipt sunt urmăriți de un detectiv al Scotland Yardului, pe nume Fix, trimis de la Londra în căutarea unui hoț care a spart Banca Angliei.

Deoarece că Phileas Fogg se aseamănă cu spărgătorul căutat de Fix, pentru care el nu are mandat de arestare, Fix se îmbarcă la bordul vaporului de Bombay, în urmărirea lui. În cursul călătoriei, Fix se împrietenește cu Passepartout, fără să-și dezvăluie identitatea. Pe timpul voiajului, Fogg îi promite inginerului vasului o mare recompensă dacă ajunge la Bombay mai devreme. Ei ajung cu două zile înainte de termen.

Cu două zile câștigate, Fogg și Passepartout merg cu trenul de la Bombay până la Calcutta; Fix îi urmărește în continuare. După ce află că nu a fost finalizată construcția căii ferate, ei sunt obligați să parcurgă restul drumului până la Calcutta pe un elefant, pe care Phileas Fogg îl achiziționează la prețul de 2.000 de lire sterline.

În timpul călătoriei întâlnesc o procesiune suttee în care Aouda, o tânără femeie Parsi, este condusă la un sanctuar unde urmează să fie arsă pe rug a doua zi de brahmani. Călătorii decid să-i salveze viața, căci tânăra fusese în mod evident drogată cu fum de opiu și de cânepă și astfel ea nu mergea de bună voie și nesilită de nimeni la rug. Ei urmăresc procesiunea de la templu, iar Passepartout ia în secret locul răposatului soț al Aoudei pe rugul de înmormântare, în ajunul zilei de sacrificiu. În timpul ceremoniei, el se ridică de pe rug, sperie preoții și o răpește pe tânăra femeie. Ca urmare a acestui incident, Fogg pierde cele două zile avans, dar nu regretă acest lucru.

În Hong Kong, Aouda află că ultima sa rudă s-a mutat în Olanda, iar Fogg decide să o ia cu el în Europa. În același timp, în continuare, fără un mandat de arestare, Fix vede Hong Kong-ul ca fiind ultima lui șansă de a-l aresta pe Fogg pe teritoriu britanic. Pentru a preveni ca Passepartout să îl informeze pe stăpânul său cu privire la plecarea prematură a vaporului care va pleca în aceeași seară, Fix îl îmbată și droghează pe acesta cu fum de opiu. Cu toate acestea, Passepartout reușește să prindă vaporul de Yokohama, dar uită să îl informeze pe domnul Fogg.

Fogg descoperă a doua zi că a pierdut vaporul și se duce în căutarea unei alte nave, care să-l ducă la Yokohama. El găsește o barcă-pilot cu care, în compania Aoudei, merge până la Shanghai. De la Shanghai pornesc în călătorie prin China, găsind în cele din urmă la un vapor care îi duce la Yokohama. La Yokohama îl caută pe Passepartout, pe care îl găsesc într-un circ, încercând să-și câștige banii pentru călătoria spre casă.

De la Yokohama traversează Pacificul până la San Francisco. Fix îi promite lui Passepartout că acum, după ce au părăsit teritoriul britanic, el nu va mai încerca să îl întârzie Fogg, ci mai degrabă îl va sprijini să ajungă înapoi în Marea Britanie cât mai repede cu putință. La San Francisco, ei iau un tren până la New York, unde află că vaporul transatlantic care trebuia să îi ducă în Marea Britanie a plecat deja.

Fogg pornește să caute o alternativă pentru traversarea Atlanticului. El găsește un mic vas, cu destinația Bordeaux, iar căpitanul refuză să îi ducă la Liverpool, Fogg acceptând să meargă în Franța. După plecare, el mituiește echipajul să se răscoale și schimbă cursul pentru Liverpool. Mergând tot timpul cu toată viteza, barca rămâne fără combustibil. Fogg cumpără vasul la un preț foarte mare de la căpitan, apoi ordonă echipajului să ardă toate piesele din lemn pentru a avea combustibil.

Nava ajunge la Queenstown, în Irlanda, apoi călătorii merg spre Londra prin Dublin și Liverpool. Fix obține în sfârșit un mandat de arestare pentru Fogg și îl închide pe acesta pentru o scurtă perioadă de timp. Aflând ulterior că hoțul de la bancă fusese prins cu trei zile în urmă la Edinburgh, îl eliberează pe Fogg. Însă Fogg a pierdut deja trenul și se întoarce la Londra cu cinci minute întârziere, fiind sigur că a pierdut pariul.

A doua zi, în casa lui din Londra, el își cere scuze Aoudei pentru că a adus-o cu el, deoarece acum e sărac și nu are cum să o susțină financiar. Aouda îi mărturisește că îl iubește și îl cere de soț, iar Passepartout este trimis să cheme preotul. De la preot, Passepartout află că, datorită faptului că au călătorit spre est (adică spre răsăritul soarelui), au câștigat o zi întreagă: acum nu e duminică, așa cum credeau ei, ci doar sâmbătă.

Passepartout îi comunică lui Fogg acest lucru și pornesc imediat spre Reform Club, ajungând tocmai la timp pentru a câștiga pariul. Fogg se căsătorește cu Aouda și călătoria în jurul lumii se termină cu bine."

Bricolajul

Copiii de la Creartes Land se intreaba ce este bricolajul. In programul de after school avem activitati artistice care dezvolta creativitatea copiilor si-i motiveaza sa creeze lucrari originale.

Bricolajul a patruns abia in ultimii ani in Romania, dar in strainatate, si mai cu seama in America, conceptul bricolaj, numit do it yourself, are o lunga istorie in spate.  Bricolajul se refera la capacitatea oamenilor de a crea sau repara diverse obiecte fara a apela la ajutor specializat. 

Prima referire la DIY apare intr-o istorie a artei care se refera la lucrurile realizate manual la sfarsitul secolului al XIX-lea. Subculturile moderne au preluat apoi acest sistem ca pe o revolta impotriva globalizarii si industrializarii. Exprimarea Do it yourself a fost folosita pentru prima oara in 1950 si promova exact conceptul cunoscut astazi, posibilitatea ca oamenii sa apeleze la prefabricate pe care apoi sa le foloseasca in locuinta in diverse scopuri, in locul obiectelor si articolelor furnizate deja finalizate. Daca acum DIY inseamna strict renovarea casei, termenul a fost extins la un moment dat, in secolul 20, chiar si catre alte tipuri de activitati, de exemplu catre comunitatile media, in care radiourile pirat ale amatorilor intrau tot in categoria DIY.

In anul 1967, un filozof american spunea ca de fapt acest DIY reprezinta in primul rand capacitatea oamenilor de a recrea folosindu-se de idei existente deja pe care sa le puna intr-o anumita scena. 

Primul catalog de bricolaj pentru renovarea locuintei a aparut in 1968. Acesta a nascut conceptul de bricolaj care sta la baza lanturilor de magazine din zilele noastre. De la covoare si perdele, pana la mobilier si prefabricate, bricolajul se refera la tot ce inseamna renovarea unei locuinte in aceasta acceptiune. Dupa aparitia acestui prim catalog, in America a inceput o adevarata dezbatere legata de acest concept. Au urmat conferinte, carti, articole care au intors pe toate partile aceasta “revolutie” numita bricolaj. 

Prima carte depre bricolaj si renovarea locuintei fara a mai plati specialisti a aparut in 1970 si era de fapt o culegere a articolelor scrise de reviste de specialitate pe acest subiect vreme de doi ani. Revistele Sunset Magazine in California, Time-Life, Better Homes & Gardens au simtit ca acest curent al bricolajului castiga din ce in ce mai mult teren si au inceput sa dedice din ce in ce mai multe pagini subiectului. La jumatatea anilor ’90 bricolajul si-a facut loc si pe World Wide Web. P

rimul site pe care se putea face schimb de informatii despre bricolaj a fost HouseNet, care oferea adevarate buletine informative despre tendintele si aparitiile din piata, precum si idei ale oamenilor de pe intreaga planeta. HomeTips.com, lansat in 1995, si-a dedicat intreg sistemul bricolajului, dar a apelat si la specialisti care sa le dea sfaturi cititorilor. Pana spre sfarsitul anilor ’90, deja existau mii de siteuri in intreaga lume dedicate bricolajului.

Dar inainte de aparitia internetului, au fost realizate nenumarate casele video in anii ’70 care le aratau practic oamenilor ce inseamna bricolajul. In 1979, Bob Vila a prezentat la PBS, pentru prima oara, o emisiune Tv dedicata bricolajului: “This old house” (“Aceasta casa veche). Showul a avut o popularitate extrordinara si avea pe langa scopul practic, si unul educativ, acela de a le arata oamenilor cum bricolajul le poate imbunatati conditiile de viata fara a cheltui prea multi bani. In 1994, reteaua de televiziune HGTV a lansat un canal dedicat bricolajului care putea fi receptionat in SUA, Canada si America de Nord, tara in care s-au inregistrat cele mai mari audiente ale emisiunilor despre bricolaj. 

Au aparut astfel retelele de magazine bricolaj, care s-au extins fulminant de la un an la altul. Multe dintre ele pot fi gasite si in Romania, desi reprezentantii lor spun, ca, desi nu se asteptau, in tara noastra acest curent al bricolajului nu a avut la fel de mult succes ca in zone din Europa.

Camera de poveste

La clubul de Design care se tine in fiecare marti intre orele 17.00-18.00, copiii de la Creartes After School sunt indemnati sa recompuna spatiul camerelor in care locuiesc. Deseori aceste incaperi par a fi  desprinse din poveste. Specialistii in art design au oferit o descriere complete a unei camera pentru copii de poveste:

,,Casa Universul Copilariei a fost imaginata ca fiind un taram fermecat, populat de personaje fantastice, unde cei mici intra in pielea unor pirati legendari aflati in cautarea comorii, iar fetitele devin veritabile printese aflate pe meleaguri  inspirate din cartile de povesti.

Un cadru feeric se impleteste prin intrunirea liniilor sinuoase ale pieselor de mobilier si a culorilor calde desprinse din nuante cuminti, pale, de roz.  Incaperea a fost amenajata in stil clasic, boem, prin folosirea mobilierului de culoare deschisa si a baldachinului care vegheaza deasupra patului. Finisajele bibliotecii, care se intinde pe aproape un perete intreg, se regasesc sculptate in picioarele patului si ale biroului, toate piesele fiind realizate din lemn de culoare alba. Gingasa si plina de farmec, camera micutei printese este un vis implinit pentru fiecare fetita.

Conceputa asemenea unei nave, camera baiatului din Casa Universul Copilariei pluteste lin pe nuante de albastru marin si bleu ciel. Cel mic va fi capitanul propiului vas, intrucat patul este construit in stilul unei corabii, iar biblioteca face inconjurul acestuia sub forma unei biblioteci deghizate intr-o timona. Recurgand la finisaje diferite pentru mobilier, designerii Studio Insign au realizat doua variante pentru aceasta camera a micului marinar, una folosind lemn alb, iar alta din lemn in tonuri inchise de maro. Peretii tapetati in nuante marine concorda cu tapiteria si covoarele albastre. Iar cum orice nava are nevoie de vant pentru a inainta, pe tavan se regaseste roza vanturilor realizata pe un tapet fresca si, pentru a fi respectata tema aleasa, s-a optat pentru un corp de iluminat in acelasi ton".

Bizonii de cărbune (partea a 2-a)

Astazi la cursul de Pictura de la after school vom continua discutia despre "Bizonii de carbune".

Imaginile pictate în adâncul peşterilor, pe versanţii munţilor, pe oase, pietre sau pe propria piele cu mult timp în urmă au fost considerate instrumente de magie, menite să facă legătura dintre forţele vizibile şi cele invizibile ale lumii. Prin linii şi culori omul preistoric configura imagini prin care putea intra în relaţie cu fenomenele naturale şi ritmurile cosmice. 

Imagini din preistorie au fost descoperite pe toate continentele dar cele mai spectaculoase mărturii sunt păstrate în peşterile din munţii Cantabrici (nordul Spaniei) şi cele din sudul Franţei, Lascaux, Altamira (15000-10 000 î. Ch) Peche-Merle, Font-de-Gaume, Terruel. Altele s-au păstat în clima uscată a nordului Africii la Tassili, altele în Siberia sau în alte puncte diferite ale globului. Scenele reprezentative erau cele de vânătoare sau cele legate de cultul fertilităţii, repere vitale în existenţa umană. 

La sfârşitul perioadei neolitice, odată cu stabilizarea climei, pe lângă vânătoare apare un nou mijloc de existenţă: agricultura. În aceste vremuri de început ale artei tinerii Huan, Lupus şi Garhi învăţau de la părinţi cum să-şi câştige hrana şi să cultive pământul. Bucuria şi curiozitatea lor nu ţinea de gospodărie ci şi de distracţie, excursii, jocuri şi desen. În fiecare zi după apusul soarelui băieţii se adunau în jurul focului şi ascultau poveştile adevărate spuse de către profesoara lor Maya.

Maya: Când urmăriţi un animal să aveţi răbdare să-i analizaţi fiecare mişcare, mirosul, urmele lăsate de copite chiar şi firele de păr laste pe iarbă. Dacă îi vom înţelege viaţa şi obiceiurile mai uşor vom putea să ne apropiem de el.

Lupus: Trebuie să ne ascundem şi să aşteptăm?

Huan: Să ne pregătim suliţele?

Garhi: Ne vom construi o ascunzătoare şi vom aştepta până turmele numeroase de animale se vor apropia de noi.

Maya: Linişte! Încheţi ochii şi asculaţi pădurea şi ve-ţi simţi respiraţia fiecărui animal...

În timp ce tinerii încercau să afle misterele pădurii Maya s-a îndreptat spre lespedea peşterii şi începu să deseneze figura unui bizon uriaş. Desenul însă nu era făcut doar cu cărbune ci şi cu nişte substanţe colorate realizate din plante aşa încât pictura a prins viaţă cu multe culori ce reprezentau malul unui râu unde se adăpau animalele cu vegetaţie bogată. 

Din istoria vopselei se ştie că omul preistoric a descoperit culoarea roşie folosind oxid de fier pentru a desena pereţii cavernelor în care trăia. Însă Egiptenii au fost cei care şi-au dat interesul în crearea unor vopsele în adevaratul sens al cuvântului. Ei au inventat pigmenţii, realizandu-i din substanţe extrase din sol. Ei au pus în evidenţa galbenul, portocaliul şi roşul. Romulanii au descoperit culoarea violet. Aceasta se obţinea prin strivirea unor moluşte ce aveau o culoare violet-verzuie. 

Aztecii preparau vopsea roşie din cochiile gândacilor iar spaniolii au introdus în Europa, în 1500, culoarea roşu carmin. Indienii foloseau în acele vremuri un tip de vopsea de culoare galbenă care se realiza din urina de vacă amestecata cu lut. India fiind în acele vremuri o colonie, vopseaua era transportata la Londra pentru purificare. 

Pana în secolul XVI vopselele erau produse din substanţe naturale extrase din arbori şi diverse plante. Din acest motiv, majoritatea vopselelor se produceau în zonele tropicale şi subtropicale, cum ar fi America Centrală şi India, unde există vegetaţia care asigura producerea de pigmenţi.