Catedrala San Vitale din Ravenna

Pictura ne deschide o portita in lumea misterioasa a istoriei artei. La clubul de pictura din after school copiii invata elementele de limbaj plastic prin intermediul patrimoniului cultural. Un astfel de monument artistic este catedrala San Vitale din Ravenna.

,,Catedrala San Vitale din Ravenna, in nord-estul Italiei, nu uimeste prin dimensiunile acesteia, care sunt mici, in comparatie cu marile catedrale, insa fascineaza prin interiorul acesteia. Peretii sai simpli de caramida ascund una din minunile arhitecturii religioase occidentale - imense suprafete de stralucitoare mozaicuri.

Mozaicurile acesteia, alcatuite dintr-o multime de placute de sticla colorata intruchipeaza in mare parte scene biblice. Printre acestea, remarcabile sunt reprezentarile lui Iisus, Avraam, Moise si ale altor sfinti si ingeri.
Prin secolele V-VI, orasul Ravenna era unul dintre marile centre ale Occidentului. La inceputul secolului al V-lea, intr-o vreme cand Italia romana era amenintata de inaintarea triburilor barbare, imparatul Honorius a ridicat Ravenna la rangul de capitala a Imperiului Roman de Apus, datorita faptului ca era protejata in mod natural de mare si de mlastini.

Mai tarziu, in anul 540, orasul a ajuns in stapanirea imparatului din Constantinopol, care era reprezentat de un guvernator sau ersahat, stapanire care a durat 150 de ani.

In timpul acestei epoci de aur, orasul a fost impodobit cu biserici, baptisterii si mausolee a caror decoratiuni interioare au devenit minunile lumii occidentale. Dintre toate monumentele sfinte din Ravenna, nici unul nu depasea in splendoare Biserica San Vitale, care a fost sfintita in anul 547, in timpul domniei lui Iustinian I, unul dintre marii imparati bizantini.

Imaginea rece si compacta a exteriorului nu lasa sa nici macar sa se ghiceasca frumusetea si minunatia interiorului. Acest contrast surprinde pe toata lumea.

Din centrul aflat sub cupola, privirea este atrasa spre arcul triumfal dincolo de care se zaresc absida si altarul - elementele cele mai pretuite ale Bisericii San Vitale. Acesta este locul in care Hristos si cei patru evanghelisti, Matei, Marcu, Luca si Ioan, precum si alte figuri de sfinti se ivesc in toata maretia pe pereti.
De la distanta, mozaicul pare lucrat dintr-o singura bucata. Numai intr-o inspectie de aproape se vede ca miracolul se implineste cu ajutorul unor tesserae - mici cuburi de sticla de toate nuantele, de la albastru adanc la violet, nuante de gri, verde si maro.

Cele care se remarca in mod special sunt bucatile aurii folosite pentru aura sau pentru fundal realizate prin presarea unor foite de aur, pe o suprafata sticloasa acoperita apoi pentru protectie cu un strat subtire de sticla. Aceste tessarae erau fixate in tencuiala umeda, in unghiuri usor diferite ca sa rasfranga lumina si sa creeze un efect de sclipiri.

Bogatia si complexitatea desenului mozaicurilor se distinge cel mai bine pe tavanul absidei. Aici Mielul lui Dumnezeu straluceste pe un cer instelat, incadrat de o cununa circulara sustinuta de patru ingeri aflati pe sfere albastre.

Mai jos de aceasta prezenta iradiind, pe peretele din stanga, apostolii Ioan si Luca stau asezati de o parte si de alta a unei deschideri in arc triplu, avand in spate un peisaj cu stanci. Simbolurile care ii reprezinta, vulturul si bivolul, stau deasupra lor ca niste semne heraldice; ei isi tin evangheliile ridicate si privesc in sus ca pentru a cere inspiratia divina. In intervalul dintre scene se afla o izbucnire de verdeata, vite de vie iesind din vase, incarcate cu struguri albi si negrii, pauni si porumbite.

Pe peretele din partea opusa, Matei si Marcu sunt asezati simetric cu Ioan si Luca. Dedesubt, intr-un cadru semicircular numit timpan, Abel, al doilea fiu al lui Adam, ofera mielul pentru sacrificiu, iar preotul-rege Melchisedec aduce o ofranda de paine. Aceste doua personaje din Vechiul Testament au fost realizate ca un preludiu tematic la figura lui Hristos din absida, caci ofrandele lor prefigureaza sacrificiul lui Hristos pentru omenire, painea impartasaniei sau Liturghia.

Absida, punctul culminant al bisericii din punct de vedere vizual, se invecineaza cu altarul si cu potirele de impartasanie si reflecta lumina pe suprafata semicirculara.
In centru, cuprinzand cu privirea biserica si insotit de ingeri, se afla figura maiestuoasa a lui Hristos stand pe o sfera albastra ce simbolizeaza raiul. Cu vesmantul de purpura, parul scurt si fata fara barba, el pare un imparat roman, dar unul ce domneste peste intregul univers.

Cele mai somptuoase insa sunt cele reprezentandu-i pe Iustinian si pe sotia sa, Teodora, care domina peretii absidei de o parte si de alta a lui Hristos. In portretul din mozaic silueta imparatului, impozanta si invesmantata in purpura se evidentiaza din suita de insotitori imbracati in alb.

Nimbul auriu se afla din punct de vedere vizual in legatura cu aura lui Hristos - o aluzie la statutul sau de reprezentant al lui Iisus pe pamant. In acelasi fel, cei din suita sa sunt reprezentati ca echivalenti pamanteni ai ingerilor si apostolilor lui Hristos.

De pe peretele opus priveste Teodora, atragatoarea sa sotie, fiica unui ursar de circ, care era cunoscuta ca dansatoare si actrita cu moravuri usoare. Impodobita cu perle si alte bijuterii, imparateasa poarta un vesmant purpuriu pe care sunt brodate cu fir auriu figurile celor trei magi. Ea tine in mana o cupa de aur.
Impodobita cu binecunoscute figuri sacre, ddar si laice, catedrala San Vitale a ramas bijuteria orasului Ravenna, care s-a aflat sub control bizantin pana in secolul al VIII-lea, cand a fost capturat mai intai de lombarzi, apoi de franci.

Alimentatia sanatoasa

Obiceiurile de alimentatie influienteaza cel mai mult sanatatea noastra. Daca ne gandim ca un om traieste in medie 70-80 de ani ,el manaca intr-o viata 30-40 de tone de mancare.

Hrana este convustibilul care ne furnizeaza energia care ne tine in miscare.

Alimentele au nevoie sa fie maruntite si transformate, pentru ca organismul poate folosi substantele nutritive pe care acestea le contin. Acest proces de transformare se numeste digestie si se realizeaza cu ajutorul aparatului digestiv.

Substantele nutritive din hrana ne fac sa fim ceea ce suntem. Inima bate datorita lor. Muschii , rinchii, ficatul, creierul depind direct de ele. Hrana ofera caldura corpului,hrana repara celulele distruse si tot hrana ne ajuta sa gandim.

Hrana poate fi un prieten al sistemului imunitar si al sanatatii,daca tinem cont sa nu mancam orice .oricand si oricum.

Alimentatia, prieten sau dusman?

In luna iunie a anului 2000, in Marea Britanie s-a facut un sondaj privind alimentatia copiilor cu varste intre 4 si 18 ani. Rezultatul a fost inspaimantator. Pentru trei sferturi dintre copii studiati, alimentatia consta in principal din paine alba, produse de panificatie, snackuri, hotdogi, biscuiti , dulciuri de tot felul. Ei nu consumasera nici un fruct, nici o legume, saptamana respectiva. Analizele medicale au dovedit ca reusisera sa faca din alimentatia lor dusmanul cel mai de temut pentru propria sanatate.

Creartes Land after school promoveaza alimentatia sanatoasa pentru copii.

Stiati ca pe 10 martie 1876 s-a inventat telefonul?!

Avea 29 de ani când, la data de 7 martie, Alexander Graham Bell a primit brevetul pentru invenţia care a schimbat omenirea pentru totdeauna: telefonul.

Totul a început în anul 1874 când Graham Bell lucra la un aparat telegrafic armonic, motiv pentru care omul de ştiinţă a primit finanţare de la Gardiner Hubbard şi Thomas Sanders. În martie 1875, Bell l-a vizitat pe Joseph Henry, directorul Institutului Smithsonian şi i-a cerut un dispozitiv electric cu mai multe arcuri prin care spera să transmită vocea.

Doi oameni de ştiinţă, acelaşi "telefon"!

În acelaşi timp, Elisha Gray experimenta şi el şi a folosit un transmiţător cu apă. Pe 14 februarie 1876, Gray a depus patentul unui telefon, la doar două ore după Bell, concurenţa dintre cei doi fiind acerbă. Western Union Telegraph Company, însă, l-a ales pe Alexander pentru a dezvolta propria tehnologie de telefonie. Bell a apelat la justiţie, Curtea Supremă a SUA dându-i dreptate şi acordându-i dreptul de a dezvolta el însuşi propria reţea telefonică, prin compania pe care o deţinea.

Pe 10 martie 1876, Bell a folosit, pentru prima oară, telefonul cu un transmiţător lichid, asemănător cu designul lui Elisha Grey. Vibraţia diafragmei a făcut un ac să vibreze în apă, schimbând rezistenţa electrică din circuit. "Domnule Watson, vino aici. Vreau să te văd", a spus Bell, iar Watson a auzit. Aceasta fost prima convorbire telefonică.

Invenţia, însă, nu a fost lipsită de controverse. Bell a fost acuzat că i-a furat invenţia lui Gray, care a explicat sistemul de telefonie care se ajută de apă. Dar Bell a reuşit să replice, folosind un patent mai vechi, care înlocuia apa cu mercurul.

Pentru mai multe inventii si descoperiri ale lumii va asteptam la Clubul de stiinta din cadrul Creartes after school in fiecare Vineri, de la ora 16:00.

Marele Pictor de Emilia Plugaru

        Vara, bună prietenă cu Toamna, gospodăreşte pe ici pe colo, chiar dacă vremea ei a plecat. Totuşi într-o bună zi Toamna îşi intră în drepturi. Odată cu ea vin şi ploile reci şi mărunte. Nu e frunză sau firicel de iarbă să nu tremure în faţa ploiţei ciobăneşti. Soarelui i se face milă de sărmanele frunze. Îşi trimite razele să le încălzească şi nu observă că din zi în zi el însuşi se împuţinează, se face mic, tot mai mic. Nu e de glumă, să încălzeşti luni în şir e lucru greu, a obosit bietul soare. Are nevoie de odihnă. Adoarme, moţăie, se trezeşte, mereu e somnoros, îşi zice că odihna e lucru minunat, dar cum să laşi vietăţile fără pic de căldură? Somnul însă îl ia pe neprins de veste. Doarme câteva zile, se trezeşte, priveşte şi nu-i vine să creadă. Pământul e inundat de lumină. Atât de mult aur soarele nu a mai văzut. Ce o fi? se întreabă. Apoi se dumereşte. Câteva raze nu s-au întors. Au rămas să vopsească, să coloreze, să lumineze copacii, fructele, dealurile şi vâlcelele.

        - Tabloul pământului e minunat, îşi zice el şi e mândru, e foarte mândru. Cât timp razele rămase în frunze luminează, poate să lenevească un pic. Doar că... Pe ici pe colo ar mai fi de îndreptat câte ceva. Uite pe deluţul cela e bine să adauge un pic de roşu, pe celălalt un pic de portocaliu, poamei i-ar sta de minune în violet, iar merele... mărul e frumos dacă jumătate e galben, jumătate e roşu.

        Şi Măria-sa Soarele îşi meştereşte rapid o pensulă, apoi fără să stea pe gânduri se implică în crearea unei capodopere de care cu toţii ne bucurăm în fiecare an.

        Şi doar gospodina Toamnă nu-şi găseşte loc de atâtea trebi. Aleargă, strânge, adună, pune în hambare, nu vede lumea în jur! Abia după ce răsună muzica, însemnând că vinul în poloboace e fiert iar nunţile şi cumătriile-s în toi, îşi scoate şorţul, urcă pe un nouraş şi priveşte cu mândrie la gospodăria ei.

        - Au! strigă brusc harnica Toamnă. Câtă frumuseţe, câtă culoare! Vezi? îi zice ea nouraşului, nu e pe lume o pictoriţă mai mare ca mine. Îţi place?

        - Îmi place, bineînţeles, cum să nu-mi placă, răspunde nouraşul, numai că...

        aceasta nu e opera dumitale, e a marelui Soare! El e marele Pictor!

        - Ba eu sunt marea Pictoriţă! se înfurie Toamna. Ca să te conving voi crea imediat un nou tablou!

        Cu un burete făcut din nori fioroşi, cenuşii, şterge rapid tot aurul. Pe ici, pe colo lasă pete de galben murdar şi fiindcă pentru ea culoarea gri e cea mai preferată, pământul acum e colorat în gri.

        - Hm... exclamă Toamna mândră de sine, nu am ce zice... Sunt talentată. Nici nu se compară cu ce era înainte... Hei!

        Îl strigă pe nouraş, dar acesta nu mai e căci brusc Soarele se trezeşte, alungă norii, priveşte spre pământ şi vai! Nu are cuvinte.

        - E trebuşoara Toamnei, nu poate Soarele de necaz. E imposibil să refacă ceva... La primăvară, la primăvară le va drege pe toate... Acum o va chema pe bătrâna Iarnă care va îmbrăca Pământul într-o mantie albă şi strălucitoare.

        În scurt timp culoarea gri e acoperită, Toamna, agitată, nu pricepe ce se întâmplă, dar Iarna nu-i dă răgaz. Îşi continuă nestingherită munca.

        - A venit Iarna! A venit Iarna! strigă mulţime de copilaşi.

        Săniuţele sunt scoase din case şi duse la derdeluş. Bucurie, voie bună, râsete şi veselie! Şi doar sărmana Toamnă nu pricepe ce se întâmplă.

        - Încă e toamnă, porneşte să le zică tuturor, însă nimeni nu-i dă atenţie aşa că într-un târziu se dă bătută şi pleacă. La anul neapărat va încerca din nou să-l convingă pe nouraş că nu Soarele, ci ea e marele Pictor!

Pentru mai multe povesti grozave va asteptam la after school de Luni pana Vineri intre orele 09:00 - 19:00.

Stiati ca...? - Corpul uman

Astazi la after school vom vorbi despre structura corpului uman.

Toti bebelusii se nasc cu ochii albastri. Dupa cateva ore de la nastere, culoarea se poate schimba. 

Majoritatea oamenilor ajung pana la urma sa aiba ochi de alta culoare.

Organismul uman contine aproximativ cinci litri de sange.

Atunci cand v-ati nascut aveati 350 de oase, iar dupa terminarea copilariei 144 dintre ele s-au unit intre ele.

Cresterea creierului se opreste in jurul varstei de 15 ani. Creierul continua sa transmita semnale sub forma de impulsuri electrice timp de aproximativ 37 de ore dupa moarte.

O persoana sub 30 de ani inhaleaza de doua ori mai mult oxigen decat una de peste 80 de ani.

O persoana obisnuita respira cam 74 de milioane de litri de aer de-a lungul vietii.

Muschiul ochiului este cel mai rapid din organism. El se contracta in mai putin de o sutime de secunda.

Unghia degetului mijlociu creste cel mai repede. O unghie ajunge la lungimea normala cam in 150 de zile.

Inima pompeaza mai mult de 3.500 de litri de sange in timp de o ora. De-a lungul vietii inima bate de aproximativ 2.700.000.000 de ori. In corpul nostru sunt mai mult de 12.00 de km de vase de sange.

Un barbat obisnuit mananca in jur de 50 de tone de alimente de-a lungul vietii pentru a mentine o greutate de 80 de kg. In momentul primei respiratii un nou nascut trebuie sa inspire cam de cincizeci de ori mai puternic decat un adult.

Omul are aproximativ 76 000 de fire de par pe cap.

Atunci cand tesuturile si organele sunt private de oxigen, sangele capata culoarea albastra

Sunt necesare aproximativ 200.000 de incruntari pentru aparitia unui rid permanent deasupra sprancenelor.

Inima femeii bate mai repede decat cea a barbatului.

Istoria jucăriilor

Copiii încep să se joace pe la un an şi jumătate; atunci deosebesc joaca de alte activităţi. Au nevoie să se joace, ca să crească sănătoşi. Prin joacă, îşi modelează o lume proprie, aflată între lumea reală şi cea imaginară, modelată după nevoile lor sufleteşti. Acolo scapă de constrângerile lumii reale până cresc mari. 

Folosind jucăriile, copiii descoperă lumea în care trăiesc şi regulile ei, propriul corp, cauzele şi efectele unor acţiuni, pregătindu-se să trăiască între oameni.

Ce spun arheologii

S-au găsit jucării în temple şi oraşe străvechi. Pe valea Indusului s-au descoperit cărucioare, jucării de suflat în formă de păsări, maimuţe şi jucării care alunecau pe un lanţ. O tablă de joc sumeriană (aprox. 2.600 î.Hr.) a fost găsită în Ur. În frescele egiptene apar oameni jucându-se. În Grecia sunt vase pictate cu Ahile şi Ajax, jucând un fel de table. În Egiptul antic, copiii aveau păpuşi cu mâini mobile, din piatră, lut ars sau lemn. Dar, în vremuri străvechi, nu numai copiii se jucau, ci şi oamenii mari!

Primele jucării au fost făcute din ce au avut la îndemână: piatră, lemn, lut, frunze, nuiele, pânză, lână, ştiuleţi de porumb, os, pene, plută, ceară, fildeş, rafie, frunze de palmier, trestie de bambus, hârtie…

Despre copiii din Occident

În Occident, până la sfârşitul secolului al XVI-lea, copilăria era considerată o vârstă a neîmplinirii. Ea dura de la naştere până la trei ani, când copilul învăţa să meargă şi să se hrănească. După această vârstă, era considerat un adult neîmplinit şi părinţii se străduiau să-l facă să crească repede. Mai aveau atunci copiii timp de joacă? Da, căci şi adulţii se jucau foarte mult! Aceasta dăuna productivităţii muncii şi unii au încercat să interzică jocurile. Abia începând cu secolul al XVII-lea, când se dezvoltă meşteşugurile şi apoi industria, oamenii încep să muncească din greu şi nu mai au timp de jocuri. Copiii nu pot munci alături de părinţii lor şi sunt lăsaţi să se joace…

În ţările protestante, toţi trebuiau să muncească, chiar şi copiii, ca să se mântuiască, şi jocul a fost interzis. Abia spre sfârşitul secolului al XIX-lea a fost interzisă munca copiilor în fabrici, iar copiii au primit dreptul de a se juca.

Pe măsură ce copiii au devenit importanţi în ochii celor mari, au devenit importante şi jucăriile lor. Au apărut, cu timpul, ateliere meşteşugăreşti unde se fabricau manual păpuşi din lemn, ghips, porţelan sau din ceară, cu păr implantat cu migală, cu haine şi accesorii din mătase şi piele naturală. Dar erau numai pentru cei bogaţi…

De atunci, lucrurile s-au schimbat simţitor. Pentru că joaca este importantă pentru educaţia copiilor, adulţii le dăruiesc tot felul de jucării, fabricate din plastic: păpuşi, jocuri de construcţie, maşinuţe, animale de pluş, soldăţei şi figurine, avioane şi vaporaşe, puzzle…

Dar la noi?

Dacă o vă întrebaţi părinţii şi bunicii cum se jucau, veţi descoperi jucării straşnice! Copiii se jucau, ca şi voi, mai tot timpul. Dar, până la sfârşitul secolului al XIX-lea, şi oamenii mari se jucau, în zilele de sărbătoare, pe pajiştile de la marginea satului. Cu mingea…

În Ardeal, la sfârşitul secolului al XIX-lea, băieţii făceau mingi din păr de vacă sau de cal. Ţesălau animalele vara, când năpârleau, spălau bine părul cu apă şi îl făceau ghemotoc. Odată uscat, mingea era gata! Alţii îşi făceau minge din cârpe vechi, înfăşurate şi strânse bine, să nu se desfacă.

Se jucau mult, şi părinţii, şi copiii, cu arşicele, oasele de la încheietura piciorului din spate de la oaie sau capră. E un joc moştenit de la romani…

Mulţi copii ridicau toamna pe maidane zmeie, luându-se apoi la întrecere. Care era mai îndemânatic dobora zmeiele celorlalţi copii.

Primăvara, copiii îşi făceau jucării vii din bondari! Îi prindeau cu ajutorul unor beţişoare cu vârful acoperit de clei de copac. Apoi îi legau cu o aţă lungă şi le dădeau drumul. Bondarii se ridicau în zbor, iar copiii alergau după ei, ţinând bine de aţă, să nu le scape…

Cu ce se mai jucau băieţii? Cu cercul, cu fluiere din salcie sau cu viori din coceni de porumb, cu cai din lemn, dar şi puşcoace din lemn de soc, cu gloanţe din ghemotoace de cânepă, cu titireze făcute din fuse vechi şi câte şi mai câte… Iar fetele, cu păpuşi de cârpă…

La Creartes after school avem o mulţime de jucării pentru toţi copiii!

Istoricul zilei de 8 martie

La început, Ziua Femeii era un evniment politic, dar cu timpul şi-a pierdut din semnificaţiile reale, devenind simplu, o ocazie pentru bărbaţi de a-şi exprima iubirea faţă de femeile din jurul lor, într-un mod asemănător zilei de Valentine’s Day. La noi, sărbătoarea de 8 Martie se împleteşte cu tradiţia locală a Mărţişorului, fiind considerată de către mulţi şi Ziua Mamei, aceasta fiind o reminiscenţă a ideologiei comuniste.

Dar 8 Martie este mai mult decât atât! 8 Martie înseamnă în primul rând o celebrare a realizărilor femeilor şi în acelaşi timp o reafirmare a dorinţei de luptă pentru drepturi şi egalitate!  

Să ne reamintim cele mai importante momente ale acestei lupte:

1857 Originea Zilei Internaţionale a Femeii o găsim la mijlocul secolului XIX. În data de 8 Martie 1857, la New York, muncitoarele de la fabricile de textile au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva condiţiilor inumane de muncă şi a salariilor foarte mici. Femeile au fost dispersate cu brutalitate de poliţie.

1908 În data de 8 Martie 1908, 15 mii de femei au mărşăluit la New York, cerând să le fie micşorată ziua de muncă, salarii mai bune, dreptul la vot şi încetarea exploatării copiilor pentru muncă. Sloganul lor era: “Pâine şi Trandafiri”, pâinea simbolizând securitatea economică iar trandafirii, o îmbunătăţire a calităţii vieţii lor. Această revoltă pentru drepturi a femeilor  a fost curând asimilată de către Mişcarea socialistă. În luna mai a aceluiaşi an, Partidul Socialist din America a stabilit ca ultima duminică a lunii februarie să devină Ziua Naţională a Femeii.

1909 Prima Zi Naţională a Femeii a fost celebrată în Statele Unite în data de 28 Februarie 1909.

1910 La nivel internaţional, organizaţiile socialiste din întreaga lume s-au întâlnit în anul 1910, la Copenhaga, în Danemarca. În cadrul acelei întâlniri, Internaţională Socialistă a propus o Zi Internaţională a Femeii.

1911 În data de 19 martie 1911,  Ziua Internaţională a Femeii a fost sărbătorită pentru prima dată în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia. În acea zi, peste un milion de bărbaţi şi femei au ieşit în stradă pentru o serie de revendicări.

Un alt moment istoric pentru lupta femeilor şi pentru însemnătatea zilei de 8 Martie, este tragedia de la fabrica Triangle Shirtwaist – New York, din 25 martie 1911, când într-un incendiu cauzat de nerespectarea siguranţei angajaţilor,  au murit peste 140 de oameni, majoritatea femei. Tragedia a scos în stradă peste 100.000 de protestatari, femei şi bărbaţi.

1913-1914 Ziua Internaţională a Femeii devenise şi un mecanism de protest împotriva Primului Război Mondial. Femeile ruse au sărbătorit prima lor zi internaţională a femeilor în ultima duminică a lui februarie. În toată Europa, un an mai târziu, femeile au mărşăluit pentru pace şi pentru a-şi susţine cauzele.

1917 Patru ani mai târziu, în anul 1917, după ce două milioane de soldaţi ruşi pieriseră pe front, mamele, soţiile şi fiicele lor au ieşit în stradă în ultima duminică a lui februarie pentru a protesta împotriva războiului. “Pâine şi pace” era sloganul lor.

1977 În anul 1977, Organizaţia Natunilor Unite şi-a asumat responsabilitatea pentru adoptarea unei zile internaţionale a femeii. În acel an, Adunarea Generală ONU a adoptat Rezoluţia 32/142, invitând fiecare ţară să proclame, orice  zi a anului, în acord cu obiceiurile şi tradiţiile sale, ca “Zi a Naţiunilor Unite pentru Drepturile Femeii şi Pace Internaţională”. Nu a fost menţionată  în mod specific data de 8 martie, însă multe ţări au ales să celebreze femeile în această zi.

“Este o zi când femeile sunt recunoscute pentru realizările lor, neţinând cont de diviziuni naţionale, etnice, lingvistice, culturale, economice sau politice. Este o ocazie  când trebuie să ne amintim eforturile şi realizările din trecut şi, cel mai important, să privim în perspectiva la potenţialul neexploatat al femeilor şi la oportunităţile ce le astepata pe femeile viitoarelor generaţii”. (UN Womenwatch – organism ONU).

Elevii de la after school si-au sarbatorit mamicile prin cantece si voie buna. Imagini de la eveniment aici: http://www.creartes.ro/galerie-foto.php