Avantajele experimentelor stiintifice pentru copii

Vineri, la clubul de stiinte de la after school, am aflat impreuna de ce uleiul nu se amesteca cu apa, ce produce o picatura de detergent lichid intr-un vas cu apa si piper macinat, cum danseaza stafidele sau cum circula apa in natura.

De la varste fragede, copiii au inceput sa puna in practica experimente stiintifice intr-o forma rudimentara, odata cu primele lor tentative de a cunoaste lumea din jur. Experimentele stiintifice ajuta la dezvoltarea curiozitatii a intereselor de cunoastere, a spiritului de observare, a capacitatii de prelucrare, interpretare si operare cu informatiile asimilate.

Va prezentam un experiment simplu si interesant:
Portocala pluteste sau se scufunda ?
Materiale necesare: un vas mare cu apa, o portocala, apa.
Pasi de urmat:
• Umplem vasul cu apa.
• Punem portocala in apa si urmarim sa vedem ce se intampla.
• Decojim portocala si incercam din nou.
• Prima data cand am pus portocala in apa probabil a plutit, deoarece coaja portocalei este plina de camarute cu aer care dau portocalei o densitate mai mica decat a apei. Decojind portocala a crescut densitatea si esta mai grea decat apa, lucru care o face sa se scufunde.

In fiecare vineri, in cadrul clubului de stiinte de la Creartes Land after school, realizam impreuna cu copiii, tot felul de experimente captivante.

Povestea brazilor de Craciun

Pomul de Craciun este un copac decorat, de obicei, un conifer vesnic verde, cum ar fi de molid, pin sau brad, în mod tradițional asociată cu sarbatoarea  de Crăciun. 

La inceput, bradul a fost decorat tradițional, cu mancare, mere, nuci etc. In secolul al 18-lea, a inceput sa fie iluminat cu lumanari , care au fost inlocuite ulterior cu luminile de Craciun. Astazi , exista o mare varietate de ornamente traditionale, cum ar fi ghirlanda, beteala si acadele.

  

Traditia bradului de Craciun este disputata in ceea ce priveste originea. Cea mai populara teorie dateaza din secolul VII-VIII: se povesteste despre un calugar care soseste in Germania pentru a predica credinta crestina. Calugarul era Sfantul Bonifaciu  - patronul de astazi al poporului german. Traditia a fost dusa mai departe de catre germani care au decorat bradul de Craciun in cadrul ceremoniei liturgice cu lumanari simple, albe pana in secolul XV, cand pomul de Craciun a inceput sa fie decorat si cu ornamente.

In 1605, un brad din Strasbourg a fost adus in casa si decorat cu trandafiri din hartie, lumanari, napolitane, nuci si dulciuri. In anul 1610 a fost introdusa beteala care, la origini, era poleita cu argint.

Cu timpul, decoratiunile de Craciun au devenit din ce in ce mai bogate si mai diverse, in functie de imaginatia fiecarei familii. Uneori, fructele din bradul de Craciun erau destinate copiilor, in timp ce in alte cazuri ele erau pastrate pentru a fii impartite cu pasari si/sau veverite dupa ce sarbatoarea lua sfarsit.

Pe masura ce traditia pomului si ornamentelor de Craciun s-a raspandit, fiecare tara a adaugat propria ingenuozitate in ceea ce priveste decoratiunile de Craciun. De exemplu, americanii obisnuiau sa impodobeasca pomul cu ghirlande de popcorn sau de fructe uscate de padure, in timp ce in Marea Britanie s-au impus ornamentele din dantela si hartie, inclusiv ilustratii din ziare sau reviste.

In zilele noastre, impodobirea pomului de Craciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atat în mediul urban cat si in mediul rural, odată cu asteptarea, in seara de Ajun, a unui personaj mitologic, Mos Craciun.

In asteptarea mosului, copiii de la after school creeaza  cu drag felicitari, globuri, jucarii si brazi de Craciun in cadrul atelierelor de creatie din luna decembrie.

Pollyana

Astazi vom citi la after school Pollyana, din romanul cu acelasi nume scris de Eleanor H. Porter. Ea era o fetita care a ramas orfana de mica. Tatal ei o invatase sa joace "jocul multumirii", in momentul in care Pollyanna a primit cadou niste carje, carora nu le vedea utilitatea. Raspunsul tatalui a fost unul surprinzator: "Bucura-te ca nu ai nevoie de ele".

“Pollyanna” este un roman care te indeamna sa fii optimist, sa-ti învingi temerile si sa te bucuri de lucrurile ce ti se intampla zi de zi, sa gandesti pozitiv pentru a depasi momentele grele ale vietii si reprezinta o adevarata poveste terapeutica.

Pollyanna este numele unei fetite de unsprezece ani buna la suflet, vesela, gata mereu sa-i ajute pe cei din jur, care ajunge sa locuiasca la matusa sa, sora mamei, dupa ce ramane orfana. Miss Polly, matusa sa, era o persoana orgolioasa, multumita de singuratatea ei ca stapana a vechiului castel ramas mostenire impreuna cu toata averea tatalui sau, după pierderea tuturor celor dragi, si mandra de firea ei calma, dar totusi apriga. 

Fetita se acomodează repede la castel, isi face multi prieteni, aduce veselie si bucurie multor oameni din jur, folosindu-se de „jocul multumirii”, un joc invatat de la tatal sau. Pollyanna isi traia viata cautand mereu motive de multumire pentru lucrurile care i se intamplau zi de zi, uimindu-i pe cei din jur cu atitudinea ei pozitiva. Intr-o zi sufera insa un accident cumplit, in urma caruia nu mai poate sa umble; atunci o cuprinde tristetea, cu toate ca matusa ii arata in sfarsit dragostea ei. 

Nicole, profesoara de limba engleza de la after school va invita şi pe voi sa citiţi cartea scrisa de Eleonor H. Porter si sa descoperiti deznodamantul acestei povesti plina de invataminte.

Beneficiile confectionarii de obiecte decorative in dezvoltarea personala a copiilor

Confectionarea produselor decorative a devenit din ce in ce mai populara in randul copiilor la after school, in special in perioada sarbatorilor. Orice copil poate picta, modela, decupa, coase, inventa,  iar toate acestea  necesita  dorinta,  rabdare, perseverenta, imaginatie, pasiune si un pic de creativitate.

Beneficiile sunt vizibile in timp:

1. Socializare

Pentru copii, socializarea este mereu necesara. Activitatile creative sunt o experienta educativa placuta unde cei mici pot comunica, se pot descoperi pe ei insisi si pot lega prietenii.

2. Dezvoltarea  motricitatii

Pictura, modelarea, intr-un cuvant realizarea obiectelor decorative necesita multa grija si atentie. Uneori se lucreaza cu obiecte mici, pe linii precise - procedee care stimuleaza coordonarea motorie si abilitatile motrice fine. 

3. Perceptia obiectelor in spatiu

Copiii isi exerseaza abilitatea de a reprezenta si percepe obiectele tridimensional invatand sa deseneze obiectele. Aceste abilitati ii vor ajuta sa inteleaga mai usor principiile geometriei in spatiu si lumea inconjuratoare.

4. Exprimarea emotiilor

 Pictura si modelajul sunt folosite si in cadrul orelor de dezvoltare personala a copiilor, ajutandu-i pe acestia sa se exprime, sa  recunoasca si sa gestioneze emotiile prin intermediul culorilor si formelor.  

5. Perfectionarea si stimularea rabdarii

In cadrul unui atelier de creatie, motivarea este unul dintre cele mai importante lucruri in dezvoltarea personala a copiilor. Acestia vor descoperii cum sa aplice anumite tehnici, cum sa fie apreciati sau criticati si vor invata sa se perfecţioneze pas cu pas. In realizarea unui produs creativ, este nevoie de multă rabdare, orice copil care isi doreste sa creeze ceva frumos va invata sa fie mult mai rabdator, pentru ca produsul creat sa fie unul reusit.

Creartes Land after school organizeaza periodic ateliere de creatie pentru copii, cu ajutorul carora acestia isi descopera, dezvolta si perfectioneaza abilitatile si talentul.

Mult succes!

O reteta de sezon - Casuta din turta dulce

Copiii de la after school au realizat aceasta reteta minunata la atelierul de decoratiuni dulci – Casuta din turta dulce.

Ingrediente:

500 g faina

9 linguri de miere

200 g zahar pudra

4 oua

1 lingurita scortisoara

1 lingurita bicarbonat

1 lingura zeama de lamaie

Decoratiuni dulci ( bomboane colorate, nuca de cocos, bilute colorate, fulgi de migdale)

Mierea, 2 oua si 2 galbenuse se freaca cu 100 g zahar pudra pana devin spuma. Se adauga apoi bicarbonatul stins in cateva picaturi de zeama de lamaie, faina, scortisoara si se framanta bine pana devine un aluat potrivit de tare pentru al putea intinde.

Cand aluatul e gata se lasa sa se odihneasca 30 minute in frigider, timp suficient in care sa faceti sabloanele pentru casuta. Puteti folosi carton (dintr-o cutie) pe care desenati sablonul iar apoi decupati. 

Dupa ce aluatul s-a odihnit la frigider se imparte in  bucati si se intinde pe masa de lucru presarata cu faina inainte (aluatul nu trebuie sa fie nici prea gros dar nici prea subtire).

Cu ajutorul sabloanelor si cu un cutit foarte ascutit se decupeaza pentru fiecare casa: 2 bucati de acoperis, doua de ziduri si doua de fatada (respectiv spatele casutei) , va recomandam sa va faceti si de rezerva cateva piese.

Se coace la foc potrivit pana isi schimba culoarea si isi maresc volumul, cca. 8-10 minute se scot repede, si se pun intr-un castron care se acopera cu un prosop. 

Intre timp se bat cele doua albusuri ramase cu 100 g zahar pudra, o lingura de zeama de lamaie, pana se face o spuma densa si tare.

Cu ajutorul unui pos (sau a unei pungi cu o gaura intr-un colt) se  lipeste mai intai fatada de zidurile laterale, apoi se adauga si spatele casutelor. Se sprijina fiecare bucata cu ajutorul unei cani pana se usuca bine ( aproximativ 8-10 ore).

Dupa ce s-a uscat baza se poate adauga si acoperisul avand grija sa il sustineti apoi si pe acesta si sa-l lasati sa se usuce (tot cam 6-8 ore ).

Dupa ce si acoperisul s-a uscat e timpul sa decorati casuta cu bomboane colorate, bilte multicolore, flgi d emigdale, nuca de cocos etc., intreg  procesul va dura mult dar e un timp frumos petrecut impeuna cu copiii.

Spor la gatit si decorat! 

Copii si povestile terapeutice

Pentru copii, orice poveste poate avea un efect terapeutic dar, in acelasi timp, si pentru cel care o citeste. Dupa o zi plina si agitata atat pentru parinte cat si pentru copii, seara, inainte de culcare, citirea unei povesti poate aduce o stare de liniste, calm si relaxare.

Povestile terapeutice ajuta la rezolvarea multor probleme ale copiilor. Copiii nu au stiinta care sa ii dea informatiile necesare pentru a-si exprima coerent si clar sentimentele si ideile, pentru ca nici nu stiu exact ce simt. Ei isi exprima cel mai bine starile, emotiile care ii incearca prin plans, interjectii, priviri, neascultare si alte gesturi.

De aceea povestile, atent alease, ii poate ajuta sa gaseasca si sa recunoasca formularea exacta a starii, experientei lor si sa adopte solutiile personajelor din povestea respectiva. 

Acest lucru ii ajuta sa se maturizeze, sa capete incredere in sine si sa-si contureze persnalitatea. 

Psihologii spun ca in principiu povestile se spun copiilor intre 3 si 9 ani. Daca scopul urmarit prin poveste este unul terapeutic, dupa varsta de 9 ani, sunt sanse mai mari ca copii sa isi dea seama de acest lucru. De aceea e foarte important ca povestile terapeutice sa contina anumite metafore care sa exprime propriile lor experiente, cat mai delicat cu putinta, astfel incat sa ii atraga, pe furis, fara a le starni amintiri neplacute. Ideea e ca ei sa recunoasca experienta si sa gaseasca rezolvare "de unul singur". 

Povestile care au un fir epic liniar, simplu si in care se repeta o anumita experienta, refren, sunt potrivite pentru copiii mai mici, de 3, 4 ani. Pentru ei, este important sa retina o idee, o formulare. Pe masura ce inainteaza in varsta, copiilor li se pot citi povesti tot mai complexe, cu mai multe personaje, conflicte, intamplari si mai multe morale de retinut.

Copiilor peste 9 ani le sunt potrivite povestile care contin relatari de experiente personale, biografii, etc. 

  

Povestile terapeutice sunt folosite si la after school de catre profesoara nostra,  la ora de dezvoltare personala.

Legenda iernii

Ana, profesoara de arte de la after school va invita sa descoperiti o poveste minunata pe care o puteti citi copiilor in timp ce confectionati decoratiuni de iarna!

“A fost odata, ca niciodata, in vremuri de mult trecute o preafrumoasa zana pe nume Iarna. Ea locuia in Tinutul Zapezii impreuna cu surorile ei, Primavara, Vara si Toamna. Zana Iarna era cea mai frumoasa dintre ele, avea parul alb ca neaua si stralucitor ca argintul in bataia soarelui si aripile ei erau albe si delicate ca ale unei lebede. 

Dar in vecinatatea lor mai era un tinut, Tinutul Intunericului, unde domnea o zana rea. Aici erau doar fulgere si creaturi mari. Zana aceasta avea parul negru, aripi de foc si ii placea tare mult sa necajeasca oamenii. Trimitea mereu asupra lor frig, ploi, necazuri si suferinte.

Cele patru zane, milostive din fire, erau tare triste vazand cum asuprea zana cea rea oamenii nevinovati. Ele s-au sfatuit ce si cum sa faca sa o alunge pe zana cea rea.

Iarna, mai isteata din fire le-a propus sa lumineze Tinutul Intunericului cu raze de lumina pentru a alunga benza care domnea aici. In momentul in care Tinutul Intunericului s-a luminat zana cea rea a murit. Si toate cele cate era in acel tinut s-au trezit la viata. Dintr-un taram al fricii acest taram a devenit un taram al bucuriei. Taramul a fost numit Pamant.

Tot zana Iarna a fost cea care a propus sa uneasca acum cele 2 regate. Si pentru ca zana Iarna isi iubea foarte mult surorile a mai propus ca fiecare dintre ele sa domneasca peste noul tinut cate 3 luni pe an. Astfel, oamenii se pot bucura de cele patru anotimpuri, fiecare special in felul sau.

Doar la Poli in semn de multumire pentru intelepciunea Iernii zanele au hotarat sa domneasca Iarna tot timpul anului. Si tot aici, in tinuturile inghetate, au stabilit sa locuiasca Mos Craciun cu ajutoarele lui: Craciunita - sotia sa, spiridusii si renii zburatori. In fiecare an, in ajunul Craciunului, ei pornesc intr-o calatorie in jurul lumii pentru a aduce cadouri, bucurie si speranta oamenilor.”

Jocuri de copii - Plimbarea cu radar

O jucăm la after school în grup de minim 4 copii iar materialele necesare sunt creta și panglici de stofă.

Coordonatorul trasează un cerc mare cu cretă, iar copii se așează în jurul lui.

Coordonatorul indică copiii care se vor mișca prin cerc, cu ochii legați.

Copiii din interiorul cercului vor fi ghidați cu ajutorul unor sunete stabilite în prealabil. 

Ceilalți copii îi vor ajuta în liniște să determine direcția necesară. Copilul  trebuie să meargă, pe linie dreaptă spre punctul "B" (parte din cerc) care il va orienta, in liniste, cu mainile spre punctul "C" etc. În drum, copilul cu ochii legați emite un anumit sunet.

După un interval de timp în cerc mai pot fi introduși și alți jucători, producând alt sunet și deplasându-se spre alte destinații. "Emițătorii" trebuie să mențină traiectoria dreaptă, și să evite coliziunile, pentru aceasta fiindu-le suficient un bun auz. 

După un anumit timp, coordonatorul oprește jocul, întroducând alți copii, pentru ca toți doritorii să poată experimenta rolul unui "emițător".