La clubul de stiinte copiii inscrisi in programul de after
school au aflat ca pe 15 februarie 1564
s-a nascut Galileo Galilei. Tot la stiinte, copiii la inceputul cursului au
aflat ca pe 18 februarie 1930 s-a
descoperit planeta Pluto. In continuarea lucrurilor aflate, profesoara Elena
Sava a povestit copiilor despre sistemul solar.
De miliarde de ani, Soarele straluceste neobosit, emitand lumina
si caldura. El este insotit de alte corpuri ceresti mai mici, care se invartesc
in jurul lui si carora le transmite lumina si caldura. Soarele si aceste
corpuri formeaza impreuna Sistemul Solar.
Sistemul Solar cuprinde: Soarele, 9 planete, satelitii
acestora, asteroizi, comete si meteoriti.
Soarele este o stea de marime
mijlocie. Dar si asa, el este suficient de mare pentru ca forta sa de atractie
sa faca sa graviteze in jurul sau celelate corpuri ceresti ale Sistemului
Solar. Volumul Soarelui este de 1.300.000 de ori mai mare decat cel al
Pamantului; 333.000 de planete precum Pamantul ar putea cantari cat Soarele.
"Focul" termonuclear
face ca interiorul Soarelui temperatura sa fie de 15 milioane de grade, iar la
suprafata de 5000-6000 grade.
Planetele sunt corpuri ceresti fara lumina proprie,
care graviteaza in jurul Soarelui, fiecare pe cate o orbita proprie. In ordinea
departarii fata de Soare, planetele sunt: Mercur, Venus, Terra (Pamant), Marte,
Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun si *Pluto (Pluton).
*Cea mai indepartata planeta a
Sistemului Solar a fost considerata, pana nu demult, Pluto. Pe data de 24
august 2006, in cadrul unei cercetari a Uniniunii Astronomice Internationale,
in care a fost schimbata definitia termenului de "planeta", Pluto a
primit statutul de "planeta pitica", deoarece nu a
"curatat" spatiul cosmic din vecinatatea orbitei sale.
Dupa ultimele cercetari exista
indicii cu privire la posibilitatea de formare a unei noi planete, care este
denumita provizoriu 90377 Sedna. Alte planete pitice situate la
distante enorme fata de astrul central sunt: Eris, Makemake, Haumea,
90482 Orcus, (225088) 2007 OR10 si 50000 Quaoar. --
Planetele primesc lumina si
caldura de la Soare, ca si celelate corpuri ceresti din Sistemul Solar. Cu cat
sunt mai departate de acesta, cu ata sunt mai putin luminate si incalzite.
Astfel, in timp ce Mercur si Venus temperatura este de 400-500°C, pe planetele
de la marginea Sistemului Solar ea scade pana la -200°C si chiar si sub aceasta
valoare.
Ultimele planete (Uranus, Neptun
si Pluto) nu pot fi vazute cu ochiul liber din cauza distantei mari fata de
Terra si a slabei lor iluminari. Cea mai stralucitoare apare Venus, care este
si cea mai apropiata de Pamant.
Asteroizii (planetoizii) sunt corpuri ceresti mult
mai mici decat planetele, care se rotesc in jurul Soarelui pe orbite proprii.
Acestia sunt foarte numerosi si graviteaza intre Marte si Jupiter, formand
asa-numita centura de asteroizi. Cel mai mare asteroid, Ceres, are un diametru
de 1000 km (de 12 ori mai mic decat Pamantul).
Satelitii. Planetele au forta de atractie proprie,
astfel ca in jurul lor graviteaza corpuri mai mici, numite sateliti. In afara
de Mercur si Venus, toate celelalte planete au sateliti.
Cometele. Planetele si asteroizii nu sunt
singurele corpuri ceresti atrase de Soare. Din Sistemul Solar mai fac parte si
cometele. Numite si "stele cu coada", ele apar la anumite intervale
de timp, deplasandu-se in jurul Soarelui pe orbite foarte alungite, uneori mult
dincolo de Pluto. Cu cat orbita este mai alungita, cu atat cometa va fi vazuta
mai rar. In prezen sunt cunoscute peste 700 de comete.
O cometa se compune din cap si
coada. Capul este alcatuit din praf si gaze inghetate. Coada este compusa din
gaze. Pe masura ce se apropie de Soare, coada isi mareste lungimea pana la
milioane de km. La fiecare trecere pe langa Soare, gazele inghetate care
alcatuiesc capul cometei se topesc si se evapora, astfel ca, treptat, cometa se
micsoreaza pana la disparitie.
Meteoritii sunt bucati din corpuri ceresti
(asteroizi, comete) care cad pe suprafata altor corpuri ceresti. Prin cadere,
meteoritii creeaza un crater. Dimensiunea meteoritilor variaza de la cea a unui
graunte pana la marimea bolovanilor sau a blocurilor.
Cand patrund in atmosfera
Pamantului, prin frecare cu aerul, meteoritii se aprind. Prin ardere, se
consuma, astfel ca nu ajung pe suprafata terestra decat cei mai mari. Cei mai
frecventi (milioane de tone pe an) sunt meteoriti de mici dimensiuni, care nici
nu mai reusesc sa ajunga pe suprafata Pamantului. Acesti sunt denumiti meteori
si nu sunt altceva decat "stele cazatoare".
In desertul Arizona (SUA) se
pastreaza un crater meoritic cu un diametru de 1.6 km si o adancime de 182 de
m. Se presupune ca meteoritul, care a cazut acum 10.000 de ani, cantarea 1
milion de tone.
Toate corpurile din Sistemul
Solar se afla in miscare. Daca am putea privi Sistemul Solar din afara, acesta
ni s-ar infatisa astfel:
In centru se afla Soarele
(rotindu-se in jurul axei proprii), iar in jurul sau graviteaza cele noua
planete si asteroizii, care se rotesc in acelasi timp si in jurul axelor
proprii. Satelitii se rotesc si ei in jurul propriilor axe, dar si in jurul
planetelor, iar impreuna cu acestea in jurul Soarelui. Cometele, cu orbitele
lor alungite, par a fi ratacitoare prin Sistemul Solar, iar meteoritii,
singurii care nu desfasoara miscari de rotatie, cad la intamplare pe
suprafetele planetelor sau ale satelitilor. Intregul Sistem Solar se deplaseaza
in jurul centrului galaxiei.