Otilia Cazimir

Era cel de-al cincilea copil al învăţătorului Gheorghe Gavrilescu. Şi-a petrecut copilăria în satul natal, Cotul Vameşului, şi a început să scrie poezii de când era mică. A urmat cursurile liceale şi universitare la Iaşi, oraş în care şi-a petrecut întreaga viaţă. A debutat în anul 1912 în revista „Viaţa românească”, în care îşi va tipări majoritatea scrierilor. Între anii 1937-1947 a îndeplinit funcţia de Director al Inspecţiei Teatrelor din Moldova şi Basarabia. Părinţii îi spuneau în copilărie Luchi. 

Din proza sa autobiografică A murit Luchi aflăm că numele de Luchi dispare odată cu intrarea în şcoală, când fetiţa a crescut şi a devenit elevă.

În copilărie a simţit lipsa prietenilor de joacă, după cum ea însăşi mărturiseşte: „Am fost o fetiţă tare cuminte. Toţi erau mai mari decât mine. Mă jucam singură. Mă sfiam de toţi. Uneori cântam. Alteori priveam gâzele, păsările, când se topeau zăpezile”.

Otilia Cazimir iubea copiii şi a început să realizeze creaţii literare pentru ei. O astefl de pozie este ,,Puisorul Cafeniu” pe care copiii de la Creartes Land au ascultat-o cu multa placere:

,,A iesit din ou, la soare, 

Cel din urma puisor. 

Se usuca pe-aripioare 

Si-o porneste binisor.

Sta gaina la-ndoiala, 

Ca din sapte puisori, 

Sase-s galbeni-galbiori 

Ghemotoace de beteala

Numai cel de la sfarsit 

A iesit mai ponosit! 

Si se-ntreaba speriata: 

Nu cumva-i de ciocolata?...”