Gabriel García Márquez

Astazi la cursul de literatura din after school vom discuta despre un scriitor indragit de mii de cititori.

Gabriel García Márquez s-a născut la data de 6 martie 1927, în municipiul Aracataca, aflat pe Coasta Atlantică Columbiană, ca fiu al lui Gabriel Eligio García şi al Luisei Santiaga Márquez Iguarán. A fost crescut de bunicii materni, colonelul Nicolás Márquez şi Tranquilina Iguarán, în Aracataca.

Copilăria sa este relatată în memoriile sale: Vivir para contarla (Sa trăieşti pentru a povesti). În anul 2007 s-a întors în Aracataca, după o absenţă de 24 ani, pentru a primi omagiul adus în onoarea sa de către guvernul columbian la împlinirea celor 80 ani de viaţă şi 40 de la prima publicare a celei mai cunoscute nuvele: Cien años de soledad (Un veac de singurătate).

În 1936 moare colonelul Nicolás Márquez, motiv pentru care Gabriel García Márquez vine în Sincelejo, Sucre cu părinţii săi. Luni după aceea se mută în Barranquilla pentru a studia. În 1940 studiază primele clase în Colegiul San José (azi Institutul San José), după care călătoreşte în Zipaquirá şi termină ultimii doi ani şi bacalaureatul în Liceul Naţional de Baieţi (azi Colegiul Naţional San Juan Bautista de La Valle), până în 1946. În 1947 se duce în Bogotá cu intenţia de a studia Dreptul şi ştiinţele Politice în Universitatea Naţionala din Columbia, carieră pe care o abandonează pentru a pleca în Cartagena de Indias să lucreze ca reporter la ziarul El Universal, după ce la 9 aprilie 1948 este asasinat liderul popular Jorge Eliécer Gaitán şi îi sunt arse câteva din scrierile sale din pensiunea unde locuia.

La sfârşitul anului 1949 revine în Barranquilla unde lucrează ca reporter şi columnist la ziarul El Heraldo. La cererea scriitorului Álvaro Mutis, García Márquez se întoarce în Bogotá în 1954 şi lucrează ca reporter şi critic cinematografic la ziarul El Espectador. În 1958, după ce rămâne o perioadă în Europa, Gabriel Márquez se întoarce în America Latină şi rămâne în Venezuela.

În Barranquilla s-a căsătorit cu Mercedes Barcha, care foarte curând i-a dăruit doi băieţi: Rodrigo (născut în 1959 în Bogotá) si Gonzalo (născut în Mexic trei ani mai târziu).

În 1960 după triumful revoluţiei din Cuba se duce în Havana şi lucrează pentru agenţia de presă creată de guvernul cubanez Presa Latină unde se împrieteneşte cu Ernesto Guevara.

În 1961 se instalează în New York fiind corespondent la Presa Latina. Decide să se mute în Mexic atunci când exilaţi cubanezi nu erau de acord cu reportajele sale, iar CIA îl critică şi ameninţă.

În 1967, García Márquez publică cea mai cunoscuta opera a sa: Cien años de soledad (Un veac de singurătate), istorie care povesteşte trăirile familiei Buendía în imaginarul sat Macondo. Opera este considerată ca aparţinând realismului magic.

în 1969 se instalează in Barcelona (Spania) unde trăieşte mai mulţi ani stabilind legături cu numeroşi intelectuali.

Din 1975 locuieşte în Mexic, Cartagena de indias, Havana şi Paris.

În 1982 primeşte Premiul Nobel pentru Literatură.

în 1988 este preşedintele unei grupări editoriale şi proprietarul revistei Revista Cambio în Columbia, dar în 2006 îşi vinde acţiunile.

În 2002 publică autobiografia sa intitulată: Vivir para contarla (A trăi pentru a-şi povesti viaţa).

În 1981 decide să se retragă în Mexic, unde locuieşte şi în prezent, datorită persecuţiilor politice din partea guvernului Julio César Turbay Ayala (1978-1982).

La 22 martie 2008 scriitorul columbian Gabriel García Márquez celebrează nunta de aur cu soţia sa Mercedes Barcha.