Ştiati ca pe 30 aprilie, anul 1896 s-a înfiinţat Casa Şcoalelor?!

Prin Legea pentru înfiinţarea Casei pentru Ajutorul Şcoalelor din 20 ianuarie 1883 , se înfiinţa în Bucureşti o instituţie cu scopul de a primi şi administra toate donaţiile ce se vor face pentru propăşirea şcolilor. 

Administraţia averii Casei pentru Ajutorul Şcoalelor se încredinţa unui consiliu de administraţie şi supraveghere compus din ministrul Instrucţiei Publice, ca preşedinte, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie, guvernatorul Băncii Naţionale, rectorii universităţilor, preşedintele Academiei Române şi directorul Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economie. 

Consiliul de Administraţie nu putea să dea altă destinaţie fondurilor sau veniturilor Casei, decât aceea ce va fi hotărâtă de către donatori şi trebuia să aducă la cunoştinţa regelui şi corpurilor legiuitoare, printr-un raport special şi detaliat, starea financiară a instituţiei, întrebuinţarea veniturilor şi rezultatele obţinute. La contabilitatea Ministerului Instrucţiunii Publice se păstra un registru special în care se înscriau veniturile, conform titlurilor de proprietate sau recipiselor de depunere,precum şi plăţile efectuate. 

Casa pentru Ajutorul Şcoalelor a funcţionat până în anul 1896 dar, activitatea ei, a fost de fapt inexistentă din cauză că nu a avut o bună organizare. Prin Legea pentru refacerea clădirilor şcolare primare şi înfiinţarea Casei Şcoalelor , promulgată în timpul ministeriatului lui Petre Poni, la 9 martie 1896, a fost definit precis scopul şi sarcinile instituţiei nou create asigurând totodată posibilitatea realizării lor. 

Casa Şcoalelor, înfiinţată pe lângă Ministerul Instrucţiunii Publice avea menirea: 

- de a administra toate fondurile create prin prezenta lege sau prin alte legi şcolare, în scopul de a ajuta comunele la construirea localurilor de şcoli primare şi la dotarea acestor şcoli cu mobilierul şi materialul didactic necesar; 

- de a administra, supraveghea şi controla toate fondurile destinate învăţământului care provin din legate sau donaţii; 

În baza Decretului-Lege nr. 2837 din 5 iulie 1919 , instituţia se va numi Casa Şcoalelor şi a Culturii Poporului, exprimând astfel, şi în denumire, dublul său scop, de a lucra pentru progresul învăţământului şi de a îndruma munca pentru ridicarea poporului, de a crea, administra şi controla instituţii de cultură pentru popor şi a încuraja orice manifestare cu caracter cultural. 

Bibilografie: Arhivele Naţionale ale României

Pentru povesti la fel de captivante va asteptam in cadrul Creartes after school.

Care e importanta teatrului in vietile copiilor si tinerilor?

S-a scris mult despre valoarea artei si se lucreaza intens, in toata lumea, pentru studierea efectelor pe care arta le are asupra copiilor, prin studii in neurostiinte, neuro-educatie, psihologia dezvoltarii si domenii conexe.
Dar, oricat am incerca sa contorizam impactul activitatii noastre, exista un nivel la care impactul artei asupra publicului ei ramane un mister care nu poate fi cuantificat. Intalnirea unica si profunda a piesei de teatru cu publicul intr-un anumit timp si spatiu este cea care face teatrul atat de imprevizibil si interesant. Mi-a fost recent adusa aminte zicala: “Poti sa numeri semintele dintr-un mar, dar nu poti numara merele dintr-o samanta”.

Impactul pe care-l are experienta teatrala asupra copiilor si tinerilor este imposibil de masurat cu exactitate, dar cred ca are potentialul de a contine nenumarate “mere”. Pieter-Dirk Uys, un celebru actor si scriitor din Africa de Sud, care lucreaza cu copiii defavorizati din micul sat Darling, povesteste despre o excursie a copiilor in oras. Conducea autobuzul de-a lungul drumului care iesea din sat, urcand un deal, cand a observat ca baietelul care statea pe scaunul de langa el devenea tot mai incordat. In momentul in care au ajuns in varful dealului si baietelul a putut vedea drumul intinzandu-se in fata lui si marea in departare, a exclamat cu uimire si usurare: Exista mai mult de atat!”.

Cred ca aceia dintre noi care fac teatru pentru copii si tineret o fac pentru un motiv anume: de a trezi in fiecare copil intelegerea faptului ca, intr-adevar, exista mai mult”. Si mai mult. Si mai mult. Asa ca, atunci cand facem teatru pentru copii si tineret, semanam de asemenea un potential nemasurabil si oferim iminenta descoperirii: mai multa bucurie, rasete, curiozitate, constientizarea brusca, schimbarea de perceptie, lacrimi de empatie, sentimentul de uimire si de absorbtie profunda. Mai mult din ceea ce inseamna sa fii viu.
Shakespeare a scris “Piesa este capcana…”. Si avea dreptate, dar nu in totalitate! Povestea este capcana, iar piesa este cea mai puternica modalitate de a o spune.

Fiecare reprezentatie (si vor juca pentru zeci de mii de copii si tineri), se vor stradui s-o faca de neuitat. Puterea teatrului, fie ca se adreseaza tinerilor sau batranilor, zace in conlucrarea dintre povesti si idei, actori (si cei din culise, desigur) si cel mai important, in public – cu totii facem piesa impreuna, o traim impreuna, combatem neincrederea impreuna, uniti in acelasi demers imaginativ. Pentru tineri, a veni la teatru pentru prima oara are un efect electrizant, cu totul convingator. Este pe viu, in fata ochilor lor, povestea, spectacolul, muzica, lumina, miscarea, sunetul, actorii. O astfel de experienta poate schimba vieti tinere. Ne informeaza si ne imbogateste pe noi toti!

Daca aveti copii pasionati de Teatru va asteptam la Clubul de Actorie din cadrul Creartes After School.

Marele Pictor
de Emilia Plugaru

        Vara, bună prietenă cu Toamna, gospodăreşte pe ici pe colo, chiar dacă vremea ei a plecat. Totuşi într-o bună zi Toamna îşi intră în drepturi. Odată cu ea vin şi ploile reci şi mărunte. Nu e frunză sau firicel de iarbă să nu tremure în faţa ploiţei ciobăneşti. Soarelui i se face milă de sărmanele frunze. Îşi trimite razele să le încălzească şi nu observă că din zi în zi el însuşi se împuţinează, se face mic, tot mai mic. Nu e de glumă, să încălzeşti luni în şir e lucru greu, a obosit bietul soare. Are nevoie de odihnă. Adoarme, moţăie, se trezeşte, mereu e somnoros, îşi zice că odihna e lucru minunat, dar cum să laşi vietăţile fără pic de căldură? Somnul însă îl ia pe neprins de veste. Doarme câteva zile, se trezeşte, priveşte şi nu-i vine să creadă. Pământul e inundat de lumină. Atât de mult aur soarele nu a mai văzut. Ce o fi? se întreabă. Apoi se dumereşte. Câteva raze nu s-au întors. Au rămas să vopsească, să coloreze, să lumineze copacii, fructele, dealurile şi vâlcelele.

        - Tabloul pământului e minunat, îşi zice el şi e mândru, e foarte mândru. Cât timp razele rămase în frunze luminează, poate să lenevească un pic. Doar că... Pe ici pe colo ar mai fi de îndreptat câte ceva. Uite pe deluţul cela e bine să adauge un pic de roşu, pe celălalt un pic de portocaliu, poamei i-ar sta de minune în violet, iar merele... mărul e frumos dacă jumătate e galben, jumătate e roşu.
        Şi Măria-sa Soarele îşi meştereşte rapid o pensulă, apoi fără să stea pe gânduri se implică în crearea unei capodopere de care cu toţii ne bucurăm în fiecare an.
        Şi doar gospodina Toamnă nu-şi găseşte loc de atâtea trebi. Aleargă, strânge, adună, pune în hambare, nu vede lumea în jur! Abia după ce răsună muzica, însemnând că vinul în poloboace e fiert iar nunţile şi cumătriile-s în toi, îşi scoate şorţul, urcă pe un nouraş şi priveşte cu mândrie la gospodăria ei.
        - Au! strigă brusc harnica Toamnă. Câtă frumuseţe, câtă culoare! Vezi? îi zice ea nouraşului, nu e pe lume o pictoriţă mai mare ca mine. Îţi place?
        - Îmi place, bineînţeles, cum să nu-mi placă, răspunde nouraşul, numai că...
        aceasta nu e opera dumitale, e a marelui Soare! El e marele Pictor!
        - Ba eu sunt marea Pictoriţă! se înfurie Toamna. Ca să te conving voi crea imediat un nou tablou!
        Cu un burete făcut din nori fioroşi, cenuşii, şterge rapid tot aurul. Pe ici, pe colo lasă pete de galben murdar şi fiindcă pentru ea culoarea gri e cea mai preferată, pământul acum e colorat în gri.
        - Hm... exclamă Toamna mândră de sine, nu am ce zice... Sunt talentată. Nici nu se compară cu ce era înainte... Hei!
        Îl strigă pe nouraş, dar acesta nu mai e căci brusc Soarele se trezeşte, alungă norii, priveşte spre pământ şi vai! Nu are cuvinte.
        - E trebuşoara Toamnei, nu poate Soarele de necaz. E imposibil să refacă ceva... La primăvară, la primăvară le va drege pe toate... Acum o va chema pe bătrâna Iarnă care va îmbrăca Pământul într-o mantie albă şi strălucitoare.
        În scurt timp culoarea gri e acoperită, Toamna, agitată, nu pricepe ce se întâmplă, dar Iarna nu-i dă răgaz. Îşi continuă nestingherită munca.
        - A venit Iarna! A venit Iarna! strigă mulţime de copilaşi.
        Săniuţele sunt scoase din case şi duse la derdeluş. Bucurie, voie bună, râsete şi veselie! Şi doar sărmana Toamnă nu pricepe ce se întâmplă.
        - Încă e toamnă, porneşte să le zică tuturor, însă nimeni nu-i dă atenţie aşa că într-un târziu se dă bătută şi pleacă. La anul neapărat va încerca din nou să-l convingă pe nouraş că nu Soarele, ci ea e marele Pictor!

Pentru mai multe povesti grozave va asteptam la after school Creartes Land.

Rolul povestilor terapeutice

Povestile pot avea un rol deosebit in educarea copiilor si in dezvoltarea acestora. 

Biblioterapia este o tehnica terapeutica creativa ce presupune citirea de povesti, poezii etc. prin care se urmareste rezolvarea problemelor pe care copiii le intalnesc intr-o anumita etapa a existentei lor.

Muro si Kottman (1995) definesc biblioterapia ca fiind calea cea mai usoara si naturala prin care se poate intra in lumea copiilor, lume ce este uneori plina de fantezie. Biblioterapia este o strategie prin care, cu ajutorul cartilor, copiii sunt ajutati sa faca fata si sa depasesca o problema curenta aparuta in viata lor, ajuta la dezvoltarea imaginiii de sine, favorizeaza posibilitatea copilului sa se inteleaga mai bine pe sine si pe ceilalti, ajuta copiii sa se evalueze corect si obiectiv, ii ajuta pe copii sa descopere interesele si nevoile celor din jurul lor, prezinta rezolvarea unor situatii problematice intr-un mod pozitiv. (Stamps, 2003). 

Biblioterapia ofera copilului oportunitatea de a se recunoaste cu ajutorul personajelor din materialul literar, il ajuta sa inteleaga complexitatea gandirii si a comportamentului uman, prezentandu-i o multitudine de caractere, personaje. 

Povestea terapeutica este o naratiune care prezinta viata unor personaje fictive sau nonfictive, dificultatile intampinate si modalitatile prin care depasesc aceste situatii. Este o metoda prin care putem transmite copiilor anumite modele comportamentale si valori morale si putem inlatura anumite comportamente nedorite. 

Povestea in sine nu ii spune copilului ce sa faca, cum sa actioneze, nici nu il critica sau eticheteaza, ci il ajuta sa se identifice cu personajele si sa traiasca alaturi de ele, atat framantarile cauzate de problema ivita, cat si satisfactia si bucuria data de găsirea solutiei. Actionand oarecum indirect, povestea il ajuta pe copil sa transpuna solutia din poveste in viata sa reala.

Copilul participant la activitati in care sunt integrate aceste povesti terapeutice va castiga incredere in resursele personale, va invata sa gestioneze adecvat situatii cu incarcatura emotionala negativa, va respecta regulile din convingere.

Pentru ca o poveste sa fie terapeutica, ea trebuie in primul rand sa ajute, sa contina un mesaj pozitiv, sa creeze o usoara stare de identificare si sa-l provoace pe ascultator/cititor sa gaseasca solutii optime in acelasi timp cu personajele aflate in dificultate. 

Catedrala San Vitale din Ravenna

Pictura ne deschide o portita in lumea misterioasa a istoriei artei. La clubul de pictura din after school copiii invata elementele de limbaj plastic prin intermediul patrimoniului cultural. Un astfel de monument artistic este catedrala San Vitale din Ravenna.

,,Catedrala San Vitale din Ravenna, in nord-estul Italiei, nu uimeste prin dimensiunile acesteia, care sunt mici, in comparatie cu marile catedrale, insa fascineaza prin interiorul acesteia. Peretii sai simpli de caramida ascund una din minunile arhitecturii religioase occidentale - imense suprafete de stralucitoare mozaicuri.

Mozaicurile acesteia, alcatuite dintr-o multime de placute de sticla colorata intruchipeaza in mare parte scene biblice. Printre acestea, remarcabile sunt reprezentarile lui Iisus, Avraam, Moise si ale altor sfinti si ingeri.
Prin secolele V-VI, orasul Ravenna era unul dintre marile centre ale Occidentului. La inceputul secolului al V-lea, intr-o vreme cand Italia romana era amenintata de inaintarea triburilor barbare, imparatul Honorius a ridicat Ravenna la rangul de capitala a Imperiului Roman de Apus, datorita faptului ca era protejata in mod natural de mare si de mlastini.

Mai tarziu, in anul 540, orasul a ajuns in stapanirea imparatului din Constantinopol, care era reprezentat de un guvernator sau ersahat, stapanire care a durat 150 de ani.

In timpul acestei epoci de aur, orasul a fost impodobit cu biserici, baptisterii si mausolee a caror decoratiuni interioare au devenit minunile lumii occidentale. Dintre toate monumentele sfinte din Ravenna, nici unul nu depasea in splendoare Biserica San Vitale, care a fost sfintita in anul 547, in timpul domniei lui Iustinian I, unul dintre marii imparati bizantini.

Imaginea rece si compacta a exteriorului nu lasa sa nici macar sa se ghiceasca frumusetea si minunatia interiorului. Acest contrast surprinde pe toata lumea.

Din centrul aflat sub cupola, privirea este atrasa spre arcul triumfal dincolo de care se zaresc absida si altarul - elementele cele mai pretuite ale Bisericii San Vitale. Acesta este locul in care Hristos si cei patru evanghelisti, Matei, Marcu, Luca si Ioan, precum si alte figuri de sfinti se ivesc in toata maretia pe pereti.
De la distanta, mozaicul pare lucrat dintr-o singura bucata. Numai intr-o inspectie de aproape se vede ca miracolul se implineste cu ajutorul unor tesserae - mici cuburi de sticla de toate nuantele, de la albastru adanc la violet, nuante de gri, verde si maro.

Cele care se remarca in mod special sunt bucatile aurii folosite pentru aura sau pentru fundal realizate prin presarea unor foite de aur, pe o suprafata sticloasa acoperita apoi pentru protectie cu un strat subtire de sticla. Aceste tessarae erau fixate in tencuiala umeda, in unghiuri usor diferite ca sa rasfranga lumina si sa creeze un efect de sclipiri.

Bogatia si complexitatea desenului mozaicurilor se distinge cel mai bine pe tavanul absidei. Aici Mielul lui Dumnezeu straluceste pe un cer instelat, incadrat de o cununa circulara sustinuta de patru ingeri aflati pe sfere albastre.

Mai jos de aceasta prezenta iradiind, pe peretele din stanga, apostolii Ioan si Luca stau asezati de o parte si de alta a unei deschideri in arc triplu, avand in spate un peisaj cu stanci. Simbolurile care ii reprezinta, vulturul si bivolul, stau deasupra lor ca niste semne heraldice; ei isi tin evangheliile ridicate si privesc in sus ca pentru a cere inspiratia divina. In intervalul dintre scene se afla o izbucnire de verdeata, vite de vie iesind din vase, incarcate cu struguri albi si negrii, pauni si porumbite.

Pe peretele din partea opusa, Matei si Marcu sunt asezati simetric cu Ioan si Luca. Dedesubt, intr-un cadru semicircular numit timpan, Abel, al doilea fiu al lui Adam, ofera mielul pentru sacrificiu, iar preotul-rege Melchisedec aduce o ofranda de paine. Aceste doua personaje din Vechiul Testament au fost realizate ca un preludiu tematic la figura lui Hristos din absida, caci ofrandele lor prefigureaza sacrificiul lui Hristos pentru omenire, painea impartasaniei sau Liturghia.

Absida, punctul culminant al bisericii din punct de vedere vizual, se invecineaza cu altarul si cu potirele de impartasanie si reflecta lumina pe suprafata semicirculara.
In centru, cuprinzand cu privirea biserica si insotit de ingeri, se afla figura maiestuoasa a lui Hristos stand pe o sfera albastra ce simbolizeaza raiul. Cu vesmantul de purpura, parul scurt si fata fara barba, el pare un imparat roman, dar unul ce domneste peste intregul univers.

Cele mai somptuoase insa sunt cele reprezentandu-i pe Iustinian si pe sotia sa, Teodora, care domina peretii absidei de o parte si de alta a lui Hristos. In portretul din mozaic silueta imparatului, impozanta si invesmantata in purpura se evidentiaza din suita de insotitori imbracati in alb.

Nimbul auriu se afla din punct de vedere vizual in legatura cu aura lui Hristos - o aluzie la statutul sau de reprezentant al lui Iisus pe pamant. In acelasi fel, cei din suita sa sunt reprezentati ca echivalenti pamanteni ai ingerilor si apostolilor lui Hristos.

De pe peretele opus priveste Teodora, atragatoarea sa sotie, fiica unui ursar de circ, care era cunoscuta ca dansatoare si actrita cu moravuri usoare. Impodobita cu perle si alte bijuterii, imparateasa poarta un vesmant purpuriu pe care sunt brodate cu fir auriu figurile celor trei magi. Ea tine in mana o cupa de aur.
Impodobita cu binecunoscute figuri sacre, ddar si laice, catedrala San Vitale a ramas bijuteria orasului Ravenna, care s-a aflat sub control bizantin pana in secolul al VIII-lea, cand a fost capturat mai intai de lombarzi, apoi de franci.

Alimentatia sanatoasa

Obiceiurile de alimentatie influienteaza cel mai mult sanatatea noastra. Daca ne gandim ca un om traieste in medie 70-80 de ani ,el manaca intr-o viata 30-40 de tone de mancare.

Hrana este convustibilul care ne furnizeaza energia care ne tine in miscare.

Alimentele au nevoie sa fie maruntite si transformate, pentru ca organismul poate folosi substantele nutritive pe care acestea le contin. Acest proces de transformare se numeste digestie si se realizeaza cu ajutorul aparatului digestiv.

Substantele nutritive din hrana ne fac sa fim ceea ce suntem. Inima bate datorita lor. Muschii , rinchii, ficatul, creierul depind direct de ele. Hrana ofera caldura corpului,hrana repara celulele distruse si tot hrana ne ajuta sa gandim.

Hrana poate fi un prieten al sistemului imunitar si al sanatatii,daca tinem cont sa nu mancam orice .oricand si oricum.

Alimentatia, prieten sau dusman?

In luna iunie a anului 2000, in Marea Britanie s-a facut un sondaj privind alimentatia copiilor cu varste intre 4 si 18 ani. Rezultatul a fost inspaimantator. Pentru trei sferturi dintre copii studiati, alimentatia consta in principal din paine alba, produse de panificatie, snackuri, hotdogi, biscuiti , dulciuri de tot felul. Ei nu consumasera nici un fruct, nici o legume, saptamana respectiva. Analizele medicale au dovedit ca reusisera sa faca din alimentatia lor dusmanul cel mai de temut pentru propria sanatate.

Creartes Land after school promoveaza alimentatia sanatoasa pentru copii.