10. Coiotul - 70 km/h
Coiotul este un animal foarte adaptabil, putând fi găsit în munţi, preerie, deşerturi şi, uneori, chiar şi în oraşe. Au o alimentaţie foarte variată, de la iepuri până la şopârle, viermi sau fructe de pădure.Coioţii sunt capabili să sară până la 2,5 metri în înălţime şi să alerge cu viteze de până la 70 de kilometri pe oră, abilităţi care le sunt foarte necesare în asigurarea hranei sau evitarea duşmanilor.
9. Vulpea gri - 71 km/h
Verişoara vulpii comune, cea roşcată, nu prea este văzută, datorită firii sale foarte "secretoase". Obiceiul său de a vâna numai noaptea şi de a nu "lătra" atât de des precum verişoara sa, o face practic invizibilă pentru oameni. Pe lângă faptul că poate alerga cu viteze de până la 71 de kilometri pe oră, este singurul canid, alături de raton, care se poate căţăra în copaci.
8. Elanul - 72 km/h
Elanul, supranumit şi "Cerbul de culoare deschisă", este răspândit în toate zonele împădurite din America de Nord şi nordul Europei. Elanii sunt animale sociabile, trăind în turme, şi comunică des între ei. Abilitatea lor de a alerga cu viteze de până la 72 de kilometri pe oră le permite să se salveze atunci când sunt atacaţi de urşi sau lupi, care pot alerga cu maxim 30 de kilometri pe oră.
7. Câinele sălbatic african (Cape Hunting Dog) - 75 km/h
Câinele sălbatic african, după cum îi spune şi numele, se găseşte doar în Africa. Îi plac savanele sau zonele uşor împădurite, unde trăiesc şi vânează în haite de 10-20 de exemplare. Înainte de începerea vânătorii, lupii pictaţi (numele latin al speciei) se irită reciproc prin mârâieli şi sărituri, aşa cum procedează mulţi sportivi de echipă înainte de un meci. O altă particularitate a acestei specii este solidaritatea. Spre deosebire de alte animale care trăiesc în grup, lupii africani se bucură atunci când văd un semen de-al lor şi chiar folosesc modalităţi sofisticate de salut.
6. Leul - 75 km/h
Leul este cel de-al doilea membru ca mărime din familia "pisicilor", după tigru. Leii trăiesc în familii, în care fiecare membru are sarcinile sale bine stabilite. Masculii patrulează teritoriul şi asigură protecţia familiei, în timp ce leoaicele vânează. Vănătoarea se face după tipare bine stabilite: grupul de leoaice atacă prada în semicerc iar iatunci când aceasta este încolţită, se dă atacul final. Leii pot atinge viteze şi de 80 de kilometri pe oră, dar numai pe distanţe scurte, neavând "suflu" să menţină această viteză pe o distanţă mai mare.
5. Calul - 76 km/h
Bineînţeles că nu este vorba de orice rasă de cal, ci de cea numită Quarter Horse, pur-sânge american, crescută special pentru calităţile sale, fiind cea mai rapidă la alergarea pe un sfert de milă, de unde îi vine şi numele.
4. Antilopa Gnu - 90 km/h
Antilopa Gnu este o specie migratoare, care călătoreşte în fiecare an între 800 şi 1600 de kilometri. Viteza mare pe care o pot atinge le protejează împotriva duşmanilor lor naturali, leii şi hienele. Totuşi, antilopele Gnu nu se bazează numai pe fugă, atunci când este vorba de protejarea puilor. Există mărturii care arată că un mascul Gnu poate câştiga lupta chiar şi împotriva unui crocodil african.
3. Antilopa săritoare (Springbok) - 100 km/h
Antilopele săritoare sunt faimoase pentru abilitatea lor de a sări în aer consecutiv de 5-6 ori. Ele fac acest lucru atunci când se află în pericol. Salturile lor pot atinge chiar şi patru metri, înălţime care le permită să vadă din ce parte vine pericolul. În ceea ce priveşte viteza, o antilopă săritoare de la grădina zoologică din Pittsburg a fost surprinsă alergând cu 100 de kilometri pe oră.
2. Antilopa americană - 102 km/h
Deşi nu este de fapt o antilopă, Antilocapra americana este numită colocvial aşa. Poate atinge o viteză de 102 kilometri pe oră. În mod "economic", la jumătatea vitezei maxime, antilopa americană poate alerga zeci de kilometri, lăsând mult în urmă orice prădător care ar urmări-o.
1. Ghepardul - 120 km/h
Ghepardul este cel mai rapid animal de pe Pământ! Poate parcurge 60 de metri cu plecare de pe loc în 3 secunde şi poate menţine o viteză de 120 de kilometri la oră pe o distanţă de peste 100 de metri. Comparat cu alte feline, ghepardul este de talie uşoară, având 30-60 de kilograme, şi, mai mult, el nu se luptă. Din acest motiv, după ce a vânat, el se retrage cu prada în copaci sau se ascunde în iarba înaltă, pentru a nu fi "dibuit" de lei sau hiene, duşmanii săi. În cazul în care acest lucru se întâmplă, ghepardul nu acceptă provocare şi se retrage, parăsindu-şi "prânzul".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu