Fenomenele naturale

În săptămâna ,,The Natural Science Week” copiii din  cadrul after school-ului Creartes Land au exploarat misterele naturii. De la schimbări meteorologice, caracterisitici climaterice în funcţie de regiune geografica la clubul Encilopedia curioşilor am studiat fenomenele naturale. Aşa am aflat ca fenomenele naturale sunt un lucru care surprinde prin raritatea şi nouatatea sa, apariţiune extraordinară pe cer sau întamplare rară. Prin imagini, documentare si reportaje video am trecut în revistă câteva din fenomenele naturale din intreaga lume:

Fulgerul vulcanic

Vulcanii şi fulgerul sunt unele dintre cele mai impresionante fenomene naturale, existând chiar şi varianta combinată, de "fulger vulcanic". Dupa cum îi spune şi numele, fenomenul este de fapt o furtună cu fulgere, ce apare în mijlocul unei erupţii vulcanice.

Se pare că, în momentul în care un vulcan erupe, proiecteaza în atmosfera resturile încarcate pozitiv. Acestea actioneaza asupra sarcinilor negative, ceea ce duce la un fulger în mijlocul eruptiei şi, evident, la o imagine apoteotică.

Brinicle

Formaţiuni de gheaţă bizare, aceste brinicle sau "stalactite de gheaţă" reprezintă sloiuri de gheaţă submarine. Cand apa marii îngheaţă, se formează o mixtură de apă sărată mai densa care tinde să se scufunde încet. Din cauza temperaturile extreme, însă, apa de sub aceasta mixtură îngheaţă, rezultând sloiuri de gheaţă gigant.

Penitentes

Piscurile de gheaţă din Chile şi Argentina se găsesc pe câmpiile înalte, de peste 4.000 de metri deasupra nivelului mării. Acesti ţepi pot ajunge pana la 4-5 metri, dând uneori impresia unor păduri de gheaţă. Structurile uimitoare se formează în aerul uscat şi rece, atunci cand apa din zăpada se transforma direct în vapori, fara a se topi mai întâi.

Furtuni supercelulare

Cele mai periculoase şi cele mai înspaimântătoare tipuri de furtuni sunt cele supercelulare. Aceste furtuni au tendinţa de a se roti şi de a crea tornade sau alte fenomene extreme cum ar fi grindina, rafale şi fulgere puternice. Din fericire, apar foarte rar, pana acum înregistrandu-se cazuri doar în America Centrala, în timpul lunilor de primavară.

Curcurbeie de foc

Arcul circumorizontal sau curcubeul de foc, cum mai este numit, reprezinta un fenomen impresionant care nu are legatura nici cu focul, nici cu apariţia curcubeului. Dungile de foc, în culori impresionante, apar în SUA, în timpul verii. Fenomenul apare în momentul în care soarele este la cel putin 58 de grade deasupra orizontului, iar lumina trece prin nori "cirrus", nori de înaltă înălţime.

Gogoşile de zăpadă

Sub anumite temperaturi şi condiţii meteo, o masa de zăpadă poate cadea sau poate fi suflata de vant. Bulgarele rezultat se roteste pe zapada, iar la un moment dat mijlocul se desprinde, ramanand acea forma de gogoaşă de zăpadă. 

Cele 7 minuni ale lumii

Calatoria in timp este o ocazie unica de a cunoaste misterele din istoria artei. Copiii de la after school profita de fiecare ocazie aparuta pe drumul catre trecut motiv pentru care se intreaba care sunt cele sapte minuni ale lumii antice.

,,Cea mai veche versiune cunoscută a listei îi aparține lui Antipater din Sidon și a fost elaborată în secolul al II-lea î.Hr.; se pare că se bazează pe ghidurile populare printre călătorii eleni și cuprinde doar clădiri din jurul Mării Mediterane, unde siguranța călătoriilor era oarecum asigurată. 

Cele șapte minuni erau considerate minuni deoarece erau printre cele mai populare destinații; încă din 1600 î.Hr. turiștii au zgâriat inscripții pe monumentele din Valea Regilor în Egipt (în acea perioadă Sfinxul avea deja o mie de ani). Toate minunile erau construcții antropice; destinațiile naturale nu erau incluse, nefiind populare. Cele 7 minuni ale lumii antice sunt: Marea Piramidă din Giza, Grădinile suspendate ale Semiramidei, Templul zeiței Artemis din Efes, Statuia lui Zeus din Olympia, Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rhodos şi Farul din Alexandria.

In lista inițială a lui Antipater, Farul din Alexandria era înlocuit cu Zidurile Babilonului. Lista de mai sus a fost folosită începând cu secolul al VI-lea d.H. Dintre aceste minuni, singura care s-a păstrat este Marea Piramidă din Giza. Existența Grădinilor suspendate nu a fost încă dovedită 100%. Înregistrările istorice indică faptul că celelalte cinci minuni au fost distruse prin dezastre naturale. Templul zeiței Artemis din Efes și Statuia lui Zeus din Olympia au fost distruse de incendii, iar Farul din Alexandria, Colosul din Rodos și Mausoleul din Halicarnas au fost distruse de cutremure”. 

Efectul activitatilor practice asupra dezvoltarii personalitatii copiilor

Clubul de bricolaj este locul în care copiii de la after school experimentează şi îşi pun în practică cele mai frumoase idei. În săptămâna Games & Toys profesoară de arte plastice Ana Traci a lansat provocarea că fiecare copil prin joc să realizeze un colaj din hârtie  şi alte materiale textile care să reprezinte o impresie din vacanţa mare. Cu amintiri proaspete copiii şi-au adus aminte de plaja, mare, munte şi alte destinaţii de vacanţă. În procesul de creaţie copiii au aflat care este avantajul confecţiilor de jucării. Astfel de jucării sunt pentru copii practici; sunt educative și nu doar distrează copilul dar îl și învață să țeasă, să coasă, să deseneze, etc. Ele stimulează creativitatea copiilor și sunt foarte educative. 

Într-un articol de specialitate scris de profesorul de învaţământ primar şi preşcolar Nistor Cosmina scrie:

,,Şcoala este ca o lume fermecată, plină de basm şi feerie, este lăcaşul unde se pun bazele ,clădirii’ fizice şi spirituale a ,,puiului de om’’. Doar ,,zâna’’, modelatoarea de suflete şi minţi, ştie, cu mult tact şi răbdare, să-i treacă pragul palatului fermecat pentru a îmbrăca haina plină de vrajă şi mister a basmului, a jocului, a cântecului şi a poeziei.

Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”. Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură.

Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual”.

Efectul jocurilor pe calculator

Jocurile pe calculator ocupa copiilor foarte mult timp si deseori le distrage atentia de la teme si lectura. In pas cu tehnologiile contemporanietatii copiii sunt acaparati de calculator si de jocurile viu colorate motiv pentru care jocurile traditionale sunt date uitatii. La granita dintre util si dependenta copiii de la after school Creartes Land Bucuresti au discutat despre avantajele si dezavantajele noilor tehnologii. 

In cadrul clubului Enciclopedia curiosilor copiii au aflat ca:

,,Imaginația în timpul jocului este importantă pentru dezvoltare. Prin urmare, atunci când un copil se așează la calculator, acesta este limitat, deoarece mecanismul jocului – reprezintă un algoritm pregătit. Jocul redă imaginația autorilor – a adulților și, toata creativitatea copilului – rămâne lipsită de substanță. Prin urmare, copiii preferă jocurile electronice în detrimentul celor tradiționale, pentru că primele nu necesită efort, sunt mai ușoare și mai rapide. 

Pasiunea pentru jocurile pe calculator poate descuraja de fapt, pasiunea pentru lectură. Cititul - înseamnă efort din greu, pentru a transforma cuvintele în imagini, pentru a manifesta empatie fata de eroi. În jocul pe calculator toate aceste etape pot fi ușor omise.

Un plus al jocului tradițional este implicarea în activitate a grupurilor de copii. Acest lucru înseamnă că copilul învață să coopereze, să stabilească reguli şi este responsabil de respectarea acestora. Un joc pe calculator, este de fapt, unul egoist.

În timpul jocului, copiii acumulează tensiunea musculara, fie că este vorba de jocurile tradiționale, fie la calculator. Și dacă în timpul jocului tradițional tensiunea este eliberată în urma unor acțiuni fizice (alergat, țipat), atunci în timpul jocului online acest lucru nu se întâmpla. Tensiunea musculară neeliberată implică reacții agresive. Dacă veți încerca să luați calculatorul de la copilul implicat într-un joc – veți primi in schimb agresiune. Acest fapt nu depinde de caracterul copilului şi nici de educație, corpul protestează – a acumulat energie din emoții.”

Povestea jucariilor

In saptamana cu tema Games & Toys copiii inscrisi in programul de after school au aflat povestea jucariilor. 

,,Jucăriile sunt obiecte create în general pentru a reda la scară redusă realitatea și a oferi copiilor miniaturi reprezentative ale lumii adulților. Jucăriile pot constitui un liant al relațiilor dintre copii și chiar un suport moral oferit copiilor ca indivizi. Cu toate acestea și unii adulți dar și unele animale nedomesticite se mai joacă cu jucăriile.

Există jucării pentru fiecare din stadiile de dezvoltare a copilului. Astfel, copiii mici au jucării de obicei din cauciuc sau alt material elastic, care nu pot fi ingerate cu ușurință. Cu cât copilul este mai mare, cu atât jucăriile destinate lui sunt mai complexe.

Este evident că istoria jucăriilor este la fel de veche ca istoria umanității. Printre jucăriile Indiei Antice, găsite de arheologi se numără căruțe de jucărie și fluiere  în formă de pasăre.

Cele mai vechi jucării erau făcute din materiale găsite în natură, ca lemn și lut. Mii de ani în urmă, copiii egipteni se jucau cu păpuși din piatră cu peruci. În Grecia Antică și Roma Antică, copiii se jucau cu păpuși făcute din ceară sau teracotă, bețe, arcuri cu săgeți și yo-yo-uri. 

Cum tehnologia a evoluat, și jucăriile au evoluat, devenind din ce în ce mai complexe. Înainte jucăriile erau făcute din lut, bețe și iarbă. Astăzi sunt făcute din plastic, cauciuc sau chiar metal. În ziua de azi sunt de asemenea produse în masă și vândute în întreaga lume. În primii ani din deceniul al XIX-lea, existau deja păpuși care puteau spune „mama”. Mai târziu au apărut păpușile care puteau spune fraze mai complexe; apoi au apărut păpușile care efectiv răspund interacțiunilor copilului și chiar vocii copilului.

Jucăriile sofisticate pot chiar recunoaște vocea „stăpânului”, răspunde la ea folosind sute de fraze pre-programate. Altele pot efectiv comunica cu alte jucării sau chiar recunoaște vizual obiecte”.

Natura statică germană şi autriacă

După o călătorie frumoasă în lumea muzicii clasice austriece, copiii înscrişi în programul de summer school au poposit în lumea artelor plastice. Pentru că admirăm natura în cele mai variate forme profesoara de pictura le-a vorbit copiillor de istoria naturii statice în Austria.

,, Natura moartă apărea sporadic în lucrările pictorilor din Evul mediu  şi Renaştere, completând cadrul de desfăşurare a unor scene cu personaje. În secolele XVII- XVIII ea devine gen aparte, deşi multă vreme a fost considerată un gen minor. Pictorul italian Caravaggio este cel ce atrage atenţia asupra ei, acordând lucrărilor cu „obiecte neînsufleţite” aceeaşi atenţie ca şi marilor scene pe teme istorice, biblice sau mitologice şi valorificându-le potenţialul plastic, expresiv şi cromatic, încărcata de semnificaţii simbolice. Marea dezvoltare a genului va apare în pictura flamandă-olandeză din sec. XVII, răspândindu-se în întreaga pictură europeană. 

Câţiva pictori germani şi austrieci s-au ocupat şi ei de natura statică, realizând opere remarcabile. Printre aceştia se numără şi pictorul Franz Michael von Purgau (1678-1754) care s-a născut şi a lucrat mai ales la Linz. Sub influenţa pictorilor italieni, în tablourile sale genul static a devenit pictură animalieră, dar nu mai sunt animalele ucise aşezate pe mese sau păzite de câinii de vânătoare din lucrările olandezilor, ci animale vii, printre plante şi copaci, într-un peisaj care le este firesc. Aşa apar şi în: Natură statică într-un peisaj care le este cadrul  cu năpârcă şi Natură statică cu broască, din pinacoteca Brukenthal. 

Construcţia spaţială rămâne restrânsă tot la avanscenă ca la naturile moarte, dar “descrierea” naturii, aminteşte reprezentarea botanistă şi entomologistă. Oarecare vivacitate, în interpretarea mişcării, în sugerarea unui “dialog” între vietăţi, diversitatea culorilor, încearcă să accentueze nota de spontaneitate, dar mulţimea şi precizia detaliilor, numărul mare de vietăţi, dă ansamblului un fel de artificialitate”.

Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791)

In saptamana celor mai faimoase centre culturale copiii de la Creartes Land after school au descoperit personalitatea compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart. Pentru a intelege complexitatea acestei personalitati, copiilor li s-a prezentat biografia compozitorului.

,,Încă de mic copil, Mozart dă dovada geniului său muzical. La vârsta de 5 ani, înainte de a ști să scrie, compune câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. În ianuarie 1762, Leopold Mozart obține de la arhiepiscopul Schrattenbach un concediu de trei săptămâni, pentru "a arăta lumii acest miracol". Prima apariție are loc la München, unde Wolfgang cântă la clavecin în fața prințului elector de Bavaria, după care familia Mozart pleacă la Viena, tânărul Wolfgang concertând în fața familiei imperiale. Urmează un lung turneu european: Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris și Versailles. 

Rămâne un an la Londra, apoi se întoarce în Austria, trecând prin Franța, Elveția și Bavaria. Între decembrie 1769 și martie 1771 întreprinde un lung turneu în Italia: Verona, Milano, Florența, Roma și Napoli au fost principalele stațiuni de concerte. Peste tot, publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent.

Familia Mozart revine la Salzburg la 15 decembrie 1771. Wolfgang împlinește 16 ani și pleacă pentru câteva luni la Bologna, unde studiază cu Giovanni Battista Martini (1706-1784), un renumit pedagog în arta compoziției. La întoarcere este angajat ca maestru de concert (Konzertmeister) de către noul arhiepiscop din Salzburg, contele Colloredo.În această funcție rămâne timp de șase ani In 1777 a plecat, însoțit de mama sa, la München, unde a solicitat un angajament la curtea prințului elector Maximilian III. Acesta însă îl refuză. După o altă tentativă nereușită la Mannheim, se hotărăște să-și încerce soarta la Paris, unde - în timpul turneului din 1763 - avusese mult succes.

Lipsurile materiale îl constrâng totuși să părăsească Parisul și iată-l la 15 ianuarie 1779 din nou la Salzburg, unde rămâne doi ani. Între timp compune opera Idomeneo, cu care înregistrează un mare succes. Se decide totuși în 1781 să plece la Viena, capitala imperiului.

Viena era în acea epocă capitala mondială a muzicii clasice. Mozart se simte în sfârșit independent și își creează un cerc de relații, conștient de faptul de a fi un virtuoz fără egal al pianului. Înregistrează primul mare succes cu opera Răpirea din serai, fiind felicitat de însuși împăratul Iosif II cu cuvintele: o muzică prea frumoasă pentru urechile noastre. Mozart dă numeroase concerte publice și private, executând din propriile compoziții, improvizează spontan pe teme date, aplauzele nu contenesc, publicul este în extaz. Redescoperă operele lui Bach și Händel, pe care le face cunoscute publicului vienez.

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea Mozart compune într-un ritm neobișnuit, lucrează cu obstinație la splendidele cvartete dedicate lui Haydn și la opera Nunta lui Figaro, după o piesă a lui Beaumarchais, operă revoluționară, ca muzică și conținut istoric, reușind să depășească dificultățile din partea nobilimii.

Între 1784 și 1786, Mozart realizează în medie o compoziție la fiecare două săptămâni, cele mai multe adevărate capodopere. Premiera operei Don Giovanni are loc la Praga și este primită de public cu entuziasm. Urmează opera Così fan tutte, reprezentată cu mai puțin succes. Mozart pierde treptat din popularitate, între timp murise și protectorul său, împăratul Iosif II, cel care îl numise "compozitor al curții imperiale". În martie 1790 dă ultimul său concert public, interpretând concertul pentru pian KV595.

În scurta sa viață, Wolfgang Amadeus Mozart a compus un număr enorm de opere muzicale, cele mai multe neegalate în frumusețe sau profunzime.

Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 și nr. 41 Jupiter.A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.

În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, triouri pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul O glumă muzicală etc. 

Cartea poştală

Copiii, în timpul anului şcolar în cadrul programului de after school cât şi în summer school participa la clubul literar Penita fermecată. Prin lectura, scriere si exprimare orală învaţăm .O astfel de lecţie este Cartea poştală, un subiect necunoscut copiilor născuţi în era tehnologiilor informaţionale. 

Într-un text al Ionelei Simona Mircea este menţionat că timpul, pe lângă faptul că a menţinut cartea poştală ca mesager al cuvântului, a transformat-o şi într-un veritabil document de epocă, fixând în acea bucăţica de carton viaţa reală, depunând mărturia sa pentru a contempla, studia, analiza trecutul, pentru că, incontestabil, indiferent de conjuncturalul vremelnic, cartea poştală, pe lângă celelalte rigori, întotdeauna a interesat ca imagine. 

Muzeele dispun la ora actuală de bogate colecţii de carte poştală, multe dintre acestea insuficient valorificate istoric, artistic, social, economic, etc. Studiul de faţă se doreşte o pledoarie în favoarea cercetării istorice şi cu ajutorul cartofiliei care ne poate oferi satisfacţii nebănuite. Conform unei definiţii de dicţionar cartea poştală reprezintă o bucată de carton, în general de dimnesiuni standart, cu însemnări scrise sau tipărite, suport al comunicării rapide şi fără efort a unor informaţii, prezentând, uneori, şi o imagine ilustraţie (fotografiată, pictată sau desenată). 

Cu ajutorul acestei informaţii copiii au confecţionat  nişte cărţi poştale la clubul de design. Cartea poştală reprezenta Austria şi avea ca scop să transmită prin ilustraţie şi text un mesaj convingător.

Muzica şi baletul rusesc

Rusia a dat naştere unor compozitori străluciţi care au daruit lumii opere nemuritoare. Un astfel de compozitor este Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893). Acesta este unul dintre cei mai faimoși compozitori ai Rusiei și ai lumii. A alcătuit simfonii, concerte, opere, balete și muzică de cameră. Unele dintre acestea fac parte din repertoriul clasic al multor concerte populare și teatre muzicale. 

Conform datelor biografice Ceaikovski a fost al doilea fiu născut într-o familie burgheză. Tatăl său, inginer de mine, și mama sa, de origine franceză, se hotărâseră să-l îndrume pe tânărul Piotr să urmeze studii de drept. Cu toate acestea, de la vârsta de 5 ani, el a început să studieze pianul. În anul 1854 a murit mama sa, fapt ce i-a pricinuit o adâncă tristețe.A urmat colegiul de jurisprudență, a luat diploma în drept și s-a angajat ca secretar la Ministerul Justiției. În același timp, se ocupa de muzică, în calitate de amator. Munca sa la minister nu-i stârnea nici un interes, motiv pentru care i-a scris surorii sale „au făcut din mine un funcționar, și încă unul prost“. 

În fine, în 1863, împotriva hotărârii familiei, părăsește slujba de la minister și începe să studieze muzica cu Anton Rubinstein. În 1866, după ce a terminat studiile de muzică, Nikolai Rubinstein, fratele lui Anton, i-a oferit postul de profesor de teorie muzicală la proaspăt înființatul Conservator din Moscova, post pe care l-a ocupat până în 1878. În această periodă a compus Simfonia nr.1 în sol minor, op. 13 („Vise de iarnă”). S-a împrietenit cu mai mulți membri din grupul celor cinci compozitori ruși, astfel că-i dedică uvertura fanteziei "Romeo și Julieta" fondatorului grupului, Mili Balakirev. 

În vara anului 1872 compune Simfonia a 2-a în do minor (numită și „Mica Simfonie Rusă”, „Mica Rusie” sau „Ucraina”) op.17, pe teme ucrainiene și rusești, iar în iarna anului 1874 dă prima reprezentație cu un concert de pian. În vara anului 1875 compune Simfonia a 3-a. Compune primul său balet, în 4 acte, Lacul lebedelor (libretul de V. Beghicev și V. Geltzer). Premiera a avut loc la Sankt Petersburg, la „Teatrul Mariinski”, pe 15 ianuarie 1895, dar a fost un eșec, din cauza unei nepotrivite puneri în scenă. Abia peste 30 de ani a fost definitivată trama baletului. Compune și o operă, Evgheni Oneghin, libretul fiind extras dintr-un roman de Alexandr Pușkin.

Spre 1880 reputația lui Ceaikovski crește considerabil în Rusia, numele său începând să fie cunoscut și în străinătate, în urma unor călătorii întreprinse în acel an. Cu această ocazie se întâlnește cu marii compozitori ai vremii Johannes Brahms și Antonín Dvořák. 

Perioada petrecută în Italia i-a inspirat mai multe piese muzicale, între care și Capriccio italian op.45. Tot în 1880 a compus șiSerenada pentru orchestră de coarde op.48 și Uvertura solemnă „Anul 1812” op.49.Un an mai târziu, moare marele său prieten Nikolai Rubinstein. Puternic afectat, Ceaikovski compune minunatul Trio pentru pian „În amintirea unui mare artist”, dedicată defunctului său prieten.În 1885 compune Simfonia „Manfred” op.58, după Byron. Urmează în anul 1888 Simfonia a 5-a în mi minor op.64, apoi, în1889, al doilea balet al său, Frumoasa din pădurea adormită, un balet-feerie în trei acte cu prolog pe libret de I. Vsevolojski și Marius Petipa după povestea lui Charles Perault, în coregrafia lui Marius Petipa. 

Premiera a avut loc pe 3 ianuarie1890 la „Teatrul Mariinski” din Sankt-Petersburg  și a fost un adevărat triumf. În anul 1892 termină al treilea balet al său, în două acte, Spărgătorul de nuci, după basmul „Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor” de E. T. A. Hoffmann care, în mod surprinzător, nu are succesul scontat. Abia peste câteva decenii obține succesul pe care îl merită, fiind în prezent unul din baletele cele mai frecvent reprezentate și apreciate de public. 

Pe data de 6 noiembrie1893, la nouă zile după ce a terminat Simfonia a 6-a în Si  minor Patetica op.74, Ceaikovski moare de holeră. Compozitorul a beneficiat de funeralii naționale, la care au luat parte aproape 8.000 de persoane, fiind înmormântat la mănăstirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg. 

Pentru mai multe povesti grozave va asteptam la after school Creartes Land.

Papuşile ruseşti

Astazi la after school am discutat despre Rusia, o ţară cu o valoroasă moştenire culturală. Acolo, am scotocit prin cufărul istoriei unde am găsit papuşi frumoase şi cu hainuşe viu colorate. Printre papuşi copiii au mai gasit niste obiecte, care pareau oua încondeiate, cutiuţe, jucării…matrioşki. 

Stârniţi de curiozitate copiii şi-au dorit să afle cât mai multe informaţii despre aceste păpuşi minunate. Aşa au aflat că Matrioşka este o jucărie din lemn, o păpușă viu colorată, goală pe interior, în care sunt introduse alte păpuși, mai mici, identice. Se realizează din lemn de esență moale, din mesteacăn sau tei. 

A apărut prima dată în anii '90 ai secolului al XIX-lea, în localitatea Abramțevo, dar adevăratul centru de confecționare a celebrei jucării a devenit Serghiev-Posad. Aceste păpuși sunt și un simbol al fertilității. Arhetipul acestei jucării îl constituie ouăle de Paște, viu colorate, care se realizau în vechime din lemn pictat. Aceste ouă erau goale în interior, în care cel mai mare putând fi incluse altele mai mici. O astfel de jucărie se întâlnea și în Japonia, reprezentând un bătrânel jovial, cu mustăți lungi și albe, Darumú (sau, după alte informații, înfățișându-l pe sfântul budist Fukuruma), păpușa care era alcătuită din cinci figurine ce intrau una în alta. 

Odată, după cum spune una dintre legende, cunoscutul pictor rus Serghei Maliutinținea în mână un ou de lemn pictat și o jucărie japoneză. Aceste jucării diferite, realizate în două colțuri diferite ale Pământului, i-au dat o idee interesantă: imediat a schițat pe hârtie o păpușă hazlie, apoi încă una și încă una... La rugămintea pictorului, strungarul V. Zvezdocikin a realizat, din lemn, forma dorită. Serghei Maliutin a pictat-o. Așa a venit pe lume fetița îmbrăcată în sarafan rusesc: cu șalul ei, cu cocoșul negru în brațe. În interiorul ei se mai ascundeau încă șapte figurine, una mai mică decât alta, ultima, cea de-a opta, înfățișând un bebeluș în fașă. 

Cineva, văzând-o, a exclamat: „Ptiu, este chiar Matriona!” Și așa a primit fetița numele de Matriona, de la care mai târziu s-a format diminutivul Matrioșka. Cocoșul era deseori un simbol al fertilității, în Rusia și în toată Europa, dar mai ales în Franța: dovadă a prosperității și fecundității, imaginea sa țopăie de jur împrejurul clopotnițelor.