Experiment la after school: Vulcanul

Materiale necesare:

• Sticlă de 250 ml
• Acuarele și pensule
• Bicarbonat de sodiu
• Oțet- 100 ml
• Colorant alimentar – roșu
• Tavă de plastic
• 2 căni de faină
• 1 cănă de apă

Puneți sticla în mijlocul cutiei. Separat, amestecați apa cu faina până se formeză o cocă mai tare. Îmbrăcați sticla cu coca rezultată, astfel încât să semene cu un vulcan, lăsând gura sticlei libere.
 Vopsiți în diverse culori – verde, maro, alb, vulcanul format. Este nevoie de cel puţin o oră pentru această activitate, pentru a permite vulcanului să se usuce înainte de a erupe.

Turnați oțetul în sticlă împreună cu colorantul alimentar ( poate fi și vopsea de ouă) și apoi adăugați bicarbonatul de sodiu repede – efectul este imediat!

Ştiai că... 
• Pe pământ există circa 1.300 de vulcani activi. Se numesc activi vulcanii care erup cu regularitate sau au erupt cel puţin o dată în ultimii 10.000 de ani.
• Dacă un vulcan nu a erupt în ultimii 10.000 de ani, îl numim vulcan adormit. Dacă nu a erupt de peste 25.000 de ani se poate considera stins.
• Cei mai mulţi vulcani nu se pot vedea, ei fiind submarini, dar circa 500 sunt vizibili deasupra apei.
• Cel mai mare crater vulcanic se află în Indonezia, insula Sumatra la Toba. Are o suprafaţă de 1.775 kilometri pătraţi.
• Vulcanii au fost denumiţi după zeul roman al focului, Vulcanus.

Istoria dansului la after school - Baletul Clasic

Baletul a apărut în Franța, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea și este genul  muzical-coregrafic care concentrează expresivitatea în dans, pantomimă și muzică și care are la bază un scenariu dat.

Baletul s-a dezvoltat în paralel cu opera și opereta. El este alcătuit din acte împărtite în scene care sunt interpretate de dansatorii soliști sau de un întreg corp de balerini.

Baletul modern a fost creeat de către compozitorul rus Piotr Ilici Ceaicovski. El a scris faimoasele balete precum: Lacul lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită, Spargătorul de nuci.

Baletul clasic are formulele sale aproape matematice, fixe, care necesită o tehnică și o gestică extrem de sofisticată, iar execuția tuturor pașilor nu se poate face decât corect, conform legilor scrise sau nu.

Dansul este este o artă -  o mișcarea armonioasă a corpului, mișcarea studiată, gandită și mai ales simțită din interiorul fiecărui dansator.

Pentru mai multe povesti interesante va asteptam cu drag in cadrul Creartes after school.

Să-i încurajăm pe copii să citească povești

Atunci când citesc povești cu voce tare copiii fac legatura între forma scrisă a unei limbi și forma vorbită a aceleiași limbi.

Citind povești în limba spaniolă, copilul își va îmbogăți vocabularul și va reuși, la nevoie, să folosească unele dintre cuvintele și expresiile întalnite în text pentru a se exprima oral.

Înainte de a începe activitatea de citit propriu-zisă, copiilor li se pot propune o serie de activități precum puzzle-uri, jocuri, cântecele sau joculețe ce îi vor ajuta pe cei mici să își însusească mai repede vocabularul specific poveștii pe care urmează să o citească. De asemenea, după ce elevii vor termina de citit povestea cu voce tare, aceștia vor fi implicați în activități ce își propun să clarifice anumite aspecte ce ar putea fi neclare și să îl provoace pe elevi să își exerseze nu numai capacitățile receptive (citit și ascultat) ci și pe cele productive ( scris și vorbit).

Specialiștii after school spun că succesul în această metodă ce promovează cititul poveștilor este utilizare unor carți mari din care elevii unei clase vor citii pe rând. Astfel, toți elevii vor fi implicați și vor fi încântați să împartă această experiență cu prietenii lor.

De asemenea, carțile mari sunt însotite de obicei de imagini, cei mici putând să facă ușor legatura între text și imagini și să deducă înțelesuri pe care nu le pot descoperi la o primă lectura a textului.

O poveste se intipărește mult mai bine în memorie atunci când este însoțită de o serie de imagini.Este necesar ca și aceste povești să conțină structuri repetitive care le vor permite  copiilor să acumuleze anumite structuri noi și să își consolideze, în mod involuntar și placut, structuri deja învățate.

Utilizare poveștilor permite profesorului să introducă elemente noi de vocabular prin expunerea elevului la limba în diverse contexte, dezvoltându-i capacitatea de a gandi și încurajându-l să folosească limba pentru a produce și transmite mesaje.

În cele mai multe povești, cuvintele cheie și structurile importante se repetă în mod natural ajutându-i pe cei mici să-și amintească detalii și învătându-i să anticipeze ce urmează să se petreacă în poveste. Aceste structuri repetitive îi pregătesc pe cei mici pentru texte mai complexe și mai interesante.

Poveștile reprezintă un instrument ideal în învățarea unei limbi străine deoarece întregul proces de învățare pare mai plăcut, mai atractiv și mai interesant iar elevii dau dovadă de o capacitate extraordinară de a învăța o limbă străină atunci când activitățile le par plăcute și familiare.

Așadar, folosind poveștile în predarea limbii spaniole, se creaza un mediu educațional familiar și amuzant, oferind contexte diverse pentru citit, ascultat, scris, vorbit precum și pentru alte activități ca teatrul și dansul.

Copii sunt încurajați să citească povești la cursurile de Limba Spaniolă, organizate în fiecare miercuri, între orele 17.00-18.00 la Creartes Land after school.

Stimularea atenţiei la copii

Atenţia este unul dintre aspectele cele mai importante prezente în cadrul actului de învăţare. O învăţare eficientă se realizează prin focalizarea atenţiei copiilor. Atenţia facilitează într-o măsură importantă actul memorării, sporeşte claritatea cunoştinţelor şi măreşte viteza de prelucrare a informaţiilor achiziţionate.

Există mai multe tipuri de atenție:

- atenţia involuntară realizată fără efort, în mod natural, doar datorită interesului;

- atenţia voluntară care presupune voinţă;

- atenţia postvoluntară  care apare după ce o activitate care necesita înainte un efort de voinţă

se transformă într-o activitate plăcută, care atrage în mod natural.

Din punct de vedere psihopedagogic, dezvoltarea capacităţii de a fi atent se realizează atât prin respectarea anumitor condiţii şi capacitaţi ale psihicului uman, cât şi prin numeroase exerciţii aplicate tuturor copiilor dar mai ales, celor care le lipseşte această abilitate.

Dintre strategiile, metodele, tehnicile sau procedeele utilizate şi recomandate pentru formarea şi dezvoltarea atenţiei de catre specialistul after school, vă oferim câteva condiţii mai simple şi mai uşor de aplicat, metode folosite și de profesorii noștri din cadrul programului de after school:

- stimularea şi cultivarea interesului şi a curiozităţii naturale a copiilor;

- prezentarea unor obiecte, fenomene, materiale noi, experimente practice care atrag atenţia;

- folosirea unor stimuli intenşi pentru a capta atenţia: dimensiunile mari ale materialului de lucru, culorile vii şi contrastante, tehnologie de ultimă generație;

- organizarea unor situaţii de învăţare pe principiul progresiei în ceea ce priveşte complexitatea şi dificultatea, la care putem adăuga şi variate instrucţiuni verbale;

- folosirea progresivă a unor tipuri speciale de recompense reale, concrete sau simbolice.

Jocul haios pentru frați, verișori și prieteni!

Materiale necesare: o sticlă mare din plastic, sau o minge mare etc.

Regulile jocului: copii se adună în jurul obiectului, aşezat pe sol. Scopul este ca toţi copii să atingă în acelaşi timp obiectul cu o anumită parte a corpului (care se indică, de exemplu: deget, deget de la picior, genunchi, cot, umăr etc.).

Variante: copii vor transporta obiectul, susţinut de apăsarea extremităţilor respective ale corpurilor jucătorilor, până într-un loc indicat dinainte, situat la vreo 4-6 m.

Copiii au permanent nevoie de legături apropiate, de sentimentul siguranţei şi de ataşament. Interacţiunea prin joc cu colegii de la after school, cu fratii sau prietenii lor este o cale importată de a dezvolta legături de acest fel.

Clubul de Cultura generala prezinta Top 10 cele mai rapide animale

Clubul de Cultură Generala din cadrul Creartes after school vă prezintă un top rapid al celor mai alergătoare animale:

10. Coiotul - 70 km/h

Coiotul este un animal foarte adaptabil, putând fi găsit în munţi, preerie, deşerturi şi, uneori, chiar şi în oraşe. Au o alimentaţie foarte variată, de la iepuri până la şopârle, viermi sau fructe de pădure.Coioţii sunt capabili să sară până la 2,5 metri în înălţime şi să alerge cu viteze de până la 70 de kilometri pe oră, abilităţi care le sunt foarte necesare în asigurarea hranei sau evitarea duşmanilor.

9. Vulpea gri - 71 km/h

Verişoara vulpii comune, cea roşcată, nu prea este văzută, datorită firii sale foarte "secretoase". Obiceiul său de a vâna numai noaptea şi de a nu "lătra" atât de des precum verişoara sa, o face practic invizibilă pentru oameni. Pe lângă faptul că poate alerga cu viteze de până la 71 de kilometri pe oră, este singurul canid, alături de raton, care se poate căţăra în copaci.

8. Elanul - 72 km/h

Elanul, supranumit şi "Cerbul de culoare deschisă", este răspândit în toate zonele împădurite din America de Nord şi nordul Europei. Elanii sunt animale sociabile, trăind în turme, şi comunică des între ei. Abilitatea lor de a alerga cu viteze de până la 72 de kilometri pe oră le permite să se salveze atunci când sunt atacaţi de urşi sau lupi, care pot alerga cu maxim 30 de kilometri pe oră.

7. Câinele sălbatic african (Cape Hunting Dog) - 75 km/h

Câinele sălbatic african, după cum îi spune şi numele, se găseşte doar în Africa. Îi plac savanele sau zonele uşor împădurite, unde trăiesc şi vânează în haite de 10-20 de exemplare. Înainte de începerea vânătorii, lupii pictaţi (numele latin al speciei) se irită reciproc prin mârâieli şi sărituri, aşa cum procedează mulţi sportivi de echipă înainte de un meci. O altă particularitate a acestei specii este solidaritatea. Spre deosebire de alte animale care trăiesc în grup, lupii africani se bucură atunci când văd un semen de-al lor şi chiar folosesc modalităţi sofisticate de salut.

6. Leul - 75 km/h

Leul este cel de-al doilea membru ca mărime din familia "pisicilor", după tigru. Leii trăiesc în familii, în care fiecare membru are sarcinile sale bine stabilite. Masculii patrulează teritoriul şi asigură protecţia familiei, în timp ce leoaicele vânează. Vănătoarea se face după tipare bine stabilite: grupul de leoaice atacă prada în semicerc iar iatunci când aceasta este încolţită, se dă atacul final. Leii pot atinge viteze şi de 80 de kilometri pe oră, dar numai pe distanţe scurte, neavând "suflu" să menţină această viteză pe o distanţă mai mare.

5. Calul - 76 km/h

Bineînţeles că nu este vorba de orice rasă de cal, ci de cea numită Quarter Horse, pur-sânge american, crescută special pentru calităţile sale, fiind cea mai rapidă la alergarea pe un sfert de milă, de unde îi vine şi numele.

4. Antilopa Gnu - 90 km/h

Antilopa Gnu este o specie migratoare, care călătoreşte în fiecare an între 800 şi 1600 de kilometri. Viteza mare pe care o pot atinge le protejează împotriva duşmanilor lor naturali, leii şi hienele. Totuşi, antilopele Gnu nu se bazează numai pe fugă, atunci când este vorba de protejarea puilor. Există mărturii care arată că un mascul Gnu poate câştiga lupta chiar şi împotriva unui crocodil african.

3. Antilopa săritoare (Springbok) - 100 km/h

Antilopele săritoare sunt faimoase pentru abilitatea lor de a sări în aer consecutiv de 5-6 ori. Ele fac acest lucru atunci când se află în pericol. Salturile lor pot atinge chiar şi patru metri, înălţime care le permită să vadă din ce parte vine pericolul. În ceea ce priveşte viteza, o antilopă săritoare de la grădina zoologică din Pittsburg a fost surprinsă alergând cu 100 de kilometri pe oră.

2. Antilopa americană - 102 km/h

Deşi nu este de fapt o antilopă, Antilocapra americana este numită colocvial aşa. Poate atinge o viteză de 102 kilometri pe oră. În mod "economic", la jumătatea vitezei maxime, antilopa americană poate alerga zeci de kilometri, lăsând mult în urmă orice prădător care ar urmări-o.

1. Ghepardul - 120 km/h

Ghepardul este cel mai rapid animal de pe Pământ! Poate parcurge 60 de metri cu plecare de pe loc în 3 secunde şi poate menţine o viteză de 120 de kilometri la oră pe o distanţă de peste 100 de metri. Comparat cu alte feline, ghepardul este de talie uşoară, având 30-60 de kilograme, şi, mai mult, el nu se luptă. Din acest motiv, după ce a vânat, el se retrage cu prada în copaci sau se ascunde în iarba înaltă, pentru a nu fi "dibuit" de lei sau hiene, duşmanii săi. În cazul în care acest lucru se întâmplă, ghepardul nu acceptă provocare şi se retrage, parăsindu-şi "prânzul".

Istoria muzicii la Creartes after school

Franz Joseph Haydn - compozitor austriac, a fost unul din cei mai influenți maeștri ai tradiției muzicale din Europa apuseană și alături de Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven face parte din rândul marilor personalități muzicale ale epocii clasice vieneze.

Joseph Haydn s-a născut la 31 martie 1732 în Rohrau an der Leitha, un sat la răsărit de Viena, provenind dintr-o familie modestă. La vârsta de opt ani, Joseph Haydn este admis în corul catedralei din Viena ("Stephansdom"), unde cântă până la vârsta de 17 ani, când - fiind în schimbare de voce - este concediat. 

În perioada 1749-1759, timp de zece ani, Joseph Haydn își câștigă existența ca muzician liber. Studiază ca autodidact teoria muzicală și contrapunctul și primește ocazional lecții de la renumitul compozitor italian Nicola Porpora. În acest timp începe să compună diverse bucăți muzicale. În 1755 este angajat de baronul Karl Josef von Fürnberg, pentru care compune primele sale cvartete de coarde.

Din anul 1759 funcționează ca director muzical în serviciul contelui Ferdinand Maximilian von Morzin în Lukawitz în apropiere de orașul Pilsen.

Anul 1761 reprezintă un punct de cotitură în viața lui Joseph Haydn, fiind angajat în calitate de conducător muzical secund ( în 1765, Haydn îi va prelua poziția de Prim-Kapellmeister - șef de orchestră)

Haydn diversifică și mărește componența orchestrei la circa 30 de instrumentiști și, cu toate obligațiile ce decurgeau din funcția avută, se bucura de suficientă libertate să experimenteze cu orchestra, să-și dezvolte și să-și perfecționeze propriul său stil, așa cum mărturisește el însuși într-o convorbire cu primul său biograf, Georg August Griesinger. În această izolare creatoare, Haydn pune bazele a două genuri importante ale muzicii clasice: simfonia și cvartetul de coarde' compune un mare număr de piese muzicale simfonice, opere, și muzică de cameră.

După moartea prințului Nikolaus Joseph Esterházy în anul 1790, urmașul acestuia desființează orchestra., Haydn acceptă oferta impresarului englez, Johann Peter Salomon, pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra în stagiunea 1791 / 1792. Succesul extraordinar obținut în metropola engleză îi aduce o a doua invitație pentru stagiunea 1794/1795. În Londra compune 12 simfonii Simfoniile Londoneze - și șase cvartete de coarde care constituie unele din cele mai importante creații ale sale. La Londra, Haydn redescoperă genul vocal simfonic-oratoriu, gen pe care îl mai abordase o singura compunând oratoriul Il ritorno di Tobia. Haydn compune la Londra alte două oratorii, lucrări ce devin reprezentative pentru creația sa: "Creațiunea" și "Anotimpurile". Cele mai cunoscute dintre Simfoniile londoneze sunt: „Simfonia surpriză” (Hob. I:94) Simfonia cu „lovitură de timpan” (Nr. 103), Simfonia "Militară" (Nr. 100) și Simfonia „Ceasornicul” . Haydn a fost numit doctor honoris causa al Universității Oxford.

Principalele compoziții ale lui Haydn

Totalitatea compozițiilor lui Joseph Haydn au fost reunite în anul 1957 de Antony von Hoboken în „Catalogul Hoboken” (Hoboken-Verzeichnis, prescurtat: Hob.). Urmează o selecție a principalelor sale creații:

• 104 simfonii
• 83 cvartete de coarde
• peste 20 trio-uri pentru instrumente cu coarde
• 120 trio-uri pentru diferite combinații instrumentale
• peste 60 sonate pentru pian
• un mare număr de concerte pentru diverse instrumente (vioară, pian, violoncel, trompetă, oboi, orgă etc.) și orchestră
• mai multe oratorii, de ex.: Die Schöpfung („Creația”), Die Jahreszeiten („Anotimpurile”)
• 14 messe, printre care Missa in tempore belli, Nelsonmesse, Harmoniemesse, Schöpfungsmesse
• peste 100 divertismente (Divertimenti), Cassațiuni?, Nocturne etc.
• 13 opere în stil italian

Joseph Haydn este și autorul melodiei imnului național al Germaniei, compusă inițial în onoarea împăratului Francisc al II-lea al Austriei în timpul războaielor napoleoniene.